ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

acestei resurse, respectiv a motivaţiilor care explică opţiunea candidaţilor
pentru o asemenea profesie şi nu în ultimul rând mediul social de
provenienţă a candidaţilor sunt aşa cum am mai menţionat în colecţia de
documente „Ştefan Crişan”. În cuprinsul acesteia găsim doar pentru anumite
perioade de timp cataloage, atestate şi rapoarte şcolare.
Atestatele la care am făcut referinţă mărturisesc că tinerii ce
primeau recomandarea în baza căreia îşi depuneau „candidatura” la statutul
de elev al şcolii erau dintre cei cu potenţial intelectual bun, care au
frecventat cu rezultate dintre cele mai bune şcoala poporală. În egală
măsură, aceşti tineri au probat o conduită moral religioasă ireproşabilă atât
în şcoală cât şi în relaţiile cu comunitatea sătească căreia îi aparţinea.
Atestatele pe care le primeau tinerii semnate fiind de învăţător şi de preot,
întărite de primarul şi juraţii satului întruneau atributele unei asumări a
responsabilităţii satului în faţa Şcolii Preparande din Arad. Tinerii care
veneau la înalta şcoală pedagogică, în fond, reprezentau comunitatea, cea
care garanta validitatea celor cuprinse în atestat. Înţelegem de aici
angajamentul tinerilor preparanzi de a nu decepţiona nu doar pe învăţătorul
şi preotul satului din care provenea ci în primul rând pe consătenii săi în
numele cărora i-a fost eliberat atestatul.
Din conduita elevilor preparanzi arădeni se exprima faptul că ei
reprezentau în Aradul anilor lor de studii onoarea şi demnitatea comunităţii
săteşti natale, valori morale pe care ei le-au apărat şi exprimat în şcoala
arădeană. Aici, odată intraţi, au întâlnit un mediu pedagogic şi intelectual în
care trona disciplina, ordinea şi pregătirea asiduă pentru profesiunea de
învăţător. Profesorii întemeietori din prima generaţie: Ţichindeal, C. D.
Loga, Iosif Iorgovici, Ioan Mihuţ precum şi cei ce i-au urmat au manifestat
o deosebită grijă faţă de viaţa preparanzilor, urmărindu-le programul,
pregătirea şi conduita lor, mai cu seamă a acelora care din lipsă de cazare în
şcoală locuiau în gazdă, adesea în margine de oraş, fiind expuşi la tot felul
de influenţe care ar fi putut să atenteze la moralitatea lor.
Exigenţa cerinţelor formulate de profesorii şi autorităţile şcolare ca
definea ambianţa Preparandiei poate fi uşor dedusă şi din faptul că la
reîntoarcerea la şcoală din vacanţă a elevilor acestora li se cerea să prezinte
atestat din partea aceloraşi „instanţe” ale satului privind conduita pe care a
avut-o preparandul în cauză din punct de vedere moral şi religios. Spre a fi
mai elocvenţi în aprecierile noastre de mai sus reproducem mai jos două
tipuri de atestate. Atestatul pentru înscrierea la Preparandie a tânărului
Moise Teodorovici din Secusigiu. Reproducem textul acestui atestat:
51