ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

tradiţie în această producţie. Aici s-au fabricat, în 1912-1918, motoare de
avion, de tipul Deimler Benz, în licenţă şi avioane Brandenburg. Uzinele au
fost dotate şi dispuneau astfel, de majoritatea utilajului necesar şi de un
spaţiu de producţie organizat, necesar tehnicilor aeronautice ale vremii:
aeroplane, baloane şi alte articole de profil 7 . Tot în acest scop, a fost edificat
în sud-vestul Gaiului, un complex de construcţii, alcătuit din mai multe
clădiri, necesare montării, încercării şi reparării aparatelor de zbor, cu
personal calificat, pistă de aterizare şi decolare, depozit de carburanţi, etc.
Actul de expropriere a terenului, a fost semnat, la 23 ianuarie 1917, din
partea comunităţii arădene, de către Comisarul guvernamental, Ludovic
Varjassy 8 . Tranzacţiunea s-a realizat, de către delegaţia oraşului, în
conformitate cu Ordinul Ministerului de Război, Imperial şi Regesc, din 11
iulie 1916, a Rezoluţiei Congregaţiunii Oraşului Liber Regesc Arad, din
1915, rediscutată în 1916, în calitate de expropriat şi Secţia de Arhitectură
din Timişoara a Comandamentului Militar Imperial şi Regesc, în calitate de
expropriator. Baza acţiunii o constituia obligaţia asumată de Primărie de a
asigura teren suficient, pentru exerciţii şi construcţii de locuinţe, de adăpost,
necesare trupelor aeriene. Dreptul de expropriere, a fost invocat în temeiul
art. 19 din Legea LXVIII/1912 şi art. 12 din Legea XXXIX/1895. În virtutea
acestor acte normative, comunitatea oraşului a consimţit înstrăinarea
dreptului său de proprietate asupra 994 jugăre cadastrale şi 1000 stânjeni
pătraţi, precum şi a dreptului de uz pentru alte 207 jugăre cadastrale şi 744
stânjeni pătraţi. Terenul a fost înstrăinat erariului, pentru suma de 55.000
coroane, cu drept de răscumpărare, pentru a fi folosit ca şi păşune, în cazul
în care acest teritoriu, nu se mai folosea de către aviaţia militară. În această
situaţie, Ministerul de Război se obliga să ridice toate construcţiile necesare
trupelor aeriene, înapoind terenul în starea în care se afla, după 50 de ani. De
asemenea, tot în sarcina acestuia, cădea construirea liniilor de tramvai (cu
cai), de la Intreprinderea Fraţii Neuman, până la colţul sud-estic al
pavilioanelor, precum şi a căii ferate. Pentru apele reziduale, urma să se
folosească canalul Neuman (Bidi), până la confluenţa sa cu Mureşul Mort 9 .
În felul acesta, Gaiul a devenit în 1917, o veritabilă bază militară
aeriană a Austro-Ungariei, construindu-se mai multe impresionante
pavilioane, cu hangare pentru aeroplane şi baloane dirijabile, clădiri
existente şi în prezent, dar inutilizabile pentru scopul propus. În Gai a fost
7 Victor, Caţavei, Contribuţia fabricii de vagoane şi Motoare Astra – Arad, la dezvoltarea
aviaţiei naţionale, în: „Ziridava”, X, Arad, 1978, p. 461.
8 Serviciul Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale (în continuare A. N. Arad...), fond
Primăria Municipiului Arad (în continuare P. M. A.), dosar 37/1928, f. 199-207.
9 Ibidem.
155