ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Ziarele şi gazetele româneşti, în mod special ziarul «Românul», au
comentat pe larg conflictul politic şi naţional, dintre guvernul maghiar şi
liderii politici ai naţiunii române, care aici în Transilvania avea un singur
reprezentant Partidul Naţional Român, precum şi importanţa Adunării de
la Arad, ce se va desfăşura la „Casa Naţională” din Pârneava, locul unde
se vor întâlni reprezentanţii poporului român din trei comitate cu toţi
„conducătorii politici ai poporului român din Ungaria şi Transilvania.”
Semnificativ în direcţia pregătirii politice a evenimentului anunţat
este articolul de fond, apărut în ziarul «Românul» din 1/14 februarie 1911,
intitulat «Adunarea de la Arad», din care se desprinde clar hotărârea
conducătorilor partidului de continuare a luptei şi în acelaşi timp dorinţa de
a sublinia, în acel moment, aderarea şi adeziunea întregii naţiuni române,
din Ungaria şi Transilvania, la ideologia partidului ce are ca şi scop voinţa şi
doleanţele de veacuri a trei milioane şi jumătate de români încorporaţi în
graniţele Austro-Ungariei.
„Adunarea de la Arad şi celelalte, care vor urma, sunt răspunsul
Partidului Naţional Român la încercările guvernului Khuen-Héderváry şi ale
contelui Ştefan Tisza de a stânjeni lupta noastră politică şi de a băga zâzanie
şi zăpăceală între români.
Poporul românesc doreşte pacea. Adevărul acesta e mai presus de
orice îndoială. Se înşeală însă amarnic aceia, care cred că prin orice
terorism, prin orice persecuţiuni, ori prin momeli şi făgăduieli deşarte,
poporul românesc din Ungaria şi Transilvania va putea să fie odată
înduplecat a renunţa la pretenţiunea de a i se da putinţa validării sale
politice ca element constituent al statului ungar.
Niciodată sub nici un fel de împrejurări acest neam românesc nu va
accepta ideea de stat maghiar, care nu vrea să cunoască în statul acesta
decât naţiunea maghiară, iar celelalte popoare le socoteşte ca şi
conglomerate de indivizi, care încă nu ştiu ungureşte şi cărora li se dă într-o
măsură oarecare dreptul de a se folosi de limba lor proprie, pînă vor ajunge
ca să ştie toţi limba statului.[...]
Poporul românesc a învăţat din păţăniile trecutului şi nimeni nu-l
poate determina să-şi vândă dreptul său de mîine pentru fărămiturile zilei
de azi.
A suferit acest popor o mie de ani jugul iobăgiei şi suferă acum
jumătate de veac binecuvântările constituţiunii acestei nefericite ţări, dar
niciodată nu a renunţat la justele sale aspiraţiuni naţionale, la dreptul său
firesc de a exista şi a se dezvolta ca naţiune română.[...]
Memorandele făcute din atîtea părţi pentru împăcarea românilor
dorm somnul lor de veci în săltarele ministeriale, iară poporul românesc se
138