ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Ioan Gheorghe Tomuţia (1910-1995) – cunoscut sub numele cel
mic, de Ionel – fiu al părintelui Ioan Silviu Tomuţia, de profesie funcţionar
financiar, a întocmit, în jurul vârstei de 70 de ani (după cum reiese din
notiţele sale) o serie de liste de descendenţă, ale familiilor Lupuţ, Tomuţia,
Văţian şi Baba. Ultima era cea a ascendenţilor soţiei sale, născută în sudul
Banatului istoric (azi pe teritoriul Voievodinei din Republica Serbia). Tot el
a continuat munca de selecţie şi colecţionare a documentelor de familie cât
şi cea de creştere a colecţiei bibliotecare, ambele începute de tatăl său.
Asemenea fonduri familiale, salvate până în zilele noastre – ca să folosim un
termen caracteristic instituţiilor arhivistice – sunt rare. Chiar dacă ele
fuseseră iniţial numeroase, vicisitudinile veacului al XX-lea le-au disipat.
Acolo unde ne lipseau datele genealogice, am recurs la registrele de
stare civilă parohiale din localităţile Lupeşti, Stejar, Baia, Rădeşti şi Agrişul
Mare (ultimele două sate trasând direcţia deplasării spre apus a unei ramuri
a familiei Tomuţia, estimată de noi a se fi petrecut după dispariţia din
registrul de stare civilă al satului Rădeşti , în cursul anului 1864, a părintelui
Vasilie Tomuţa 9 . Fără drept de tăgadă, cercetarea traseului spre vestul
fostului comitat Arad, indică prezenţa părintelui Vasilie Tomuţa, în calitate
de paroh, începând din anul 1865, pe lângă bisericuţa de lemn din satul
Cighirel 10 .
După decesul acestuia, în anul 1871, biserica a fost demolată
deoarece, printre altele, satul Cighirel a fost, concomitent cu parohia sa,
înglobat comunei vecine Seleuş, sub denumirea temporară de Seleuş-
Cighirel.
Nu în ultimul rând, ne-au fost de folos datele pe care părintele Pavel
Vesa, cercetând fondurile arhivistice ale Episcopiei ortodoxe române a
Aradului, le-a pus în circuitul publicistic iar noi le-am extras pe cele cu
referire la primul sfert al secolului al XIX-lea, în localităţile luate de către
noi spre studiere.
În treacăt fie spus, cercetarea de teren, întreprinsă sporadic la
Lupeşti, Pârneşti, Temeşeşti şi Troaş – la invitaţia profesorului de geografie
din Săvârşin, Mircea Olaru şi, apoi, la solicitarea învăţătorului din
Temeşeşti, Iosif Dohangie – a avut loc în intervalul anilor 1969-1974.
9 Conscripţia din anul 1746, relevă pentru satul „possesio Bogyesty” 10 capi de familie, toţi
iobagi („hospites”), dintre care un număr de patru bărbaţi se numeau „Tomucza”; Cf.
Gheorghe Ciuhandu, Românii din câmpia Aradului de acum două veacuri, cu excurs istoric
până la 1752 şi însemnări istorice-politice ulterioare, Arad, 1940, p. 206.
10 Vezi infra, notele de subsol 33, 34 şi 35. Pentru alte detalii, vezi Dan Demşea, Jurnalul
stegarului Ioan Silviu Tomuţia (vara anului 1916), în volumul colectiv Pe drumul Marii
Uniri, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2008, p. 141.
117