ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

intra în cursul dimineţii manifestanţii de la Orologerie şi de la Strungul să
cheme muncitoarele din fabrică la manifestaţie. Cu această ocazie s-a dispus
să nu se mai permită începând de a doua zi, din 22 decembrie, ieşirea
salariaţilor din întreprinderi, iar Gărzile Patriotice să fie dotate cu bâte, din
cele 5.000 – 6.000 confecţionate deja la Combinatul de Prelucrare a
Lemnului din Arad. De asemenea, în cadrul acestei şedinţe s-a propus
arestarea şi imobilizarea în cursul nopţii a liderilor manifestanţilor, motiv
pentru care s-au adus în sediul judeţenei de partid mai multe „buzdugane”,
confecţionate la CPL, şi nişte lanţuri, probabil măsuri de precauţie faţă de
cele invocate de Cornel Pacoste şi Ilie Matei, legate de „atacarea” judeţenei
de partid din Timişoara!
Noaptea cea mai lungă
Pe măsură ce lăsa înserarea situaţia devenea tot mai complicată, tot
mai critică în piaţa din faţa fostului Comitet judeţean de partid. Cei care nu
erau din Arad, muncitorii navetişti au început să se îndrepte spre gară,
pentru a se întoarce acasă, în comunele şi oraşele limitrofe în care aveau
domiciliul. De asemenea şi cei din Arad, peste noapte, au plecat spre casele
lor, rămânând spre seară doar câteva sute de manifestanţi în piaţă, cei mai
curajoşi, iar în cursul nopţii numărul lor s-a micşorat la circa 80 – 100 de
persoane. „Eram destul de îngrijorat pentru micşorarea numărului de
manifestanţi – ne-au declarat liderul acestora, actorul Valentin Voicilă,
precum şi ceilalţi doi lideri apropriaţi ai acestuia, muncitorul Dănilă Onoferi
şi maistrul Mircea Crişan, care au rămas peste noapte în piaţa din faţa
fostului Comitet judeţean de partid. Mi-am dat seama – a continuat Valentin
Voicilă – că cel mai important factor devenise cel psihologic, ca oamenii să
rămână în piaţă. Majoritatea celor care au rămas să manifesteze peste noapte
erau tineri, iar aceştia trebuiau să rămână treji. Din acest motiv m-am gândit
să avem peste noapte un program cât mai divers, cât mai concentrat, să nu
existe nici un moment de relaxare, pentru că în caz contrar riscam să
pierdem şi mai mulţi dintre cei care au rămas cu noi peste noapte. Prin
lozinci, prin cântece, prin colinde am reuşit să-i ţinem treji pe toţi cei care au
rămas în piaţă. Am strigat lozincile: „Trăiască, trăiască Moldova, Ardealul
şi Ţara Românească!”, „Jos Ceauşescu!”, „Jos cizmarul!”, „Jos dictatura!”,
„Să ne aducă Moş Crăciun un conducător mai bun!”. La un moment dat
soldaţii din faţa noastră au început să înainteze încet, încet, câte doi-trei
centimetri spre noi, spre podiumul în jurul căruia ne-am strâns, într-o zonă
nu prea departe de sediul Băncii Naţionale. După această constatare am luat
legătura cu maiorul Bădălan, venit de la Divizia din Oradea. Atunci încă nu
cunoşteam cu exactitate ce funcţie şi misiunea avea la Arad în fruntea unei
318