ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

corespundeau nevoilor pe care le resimţea acut şi şcoala românească greconeunită
în eforturile ei de modernizare, specifice, tot mai mult secolului
naţionalităţilor. Preparandia va conferi un nou statut profesional viitorului
învăţător al cărui orizont cultural-intelectual dublat de o formare psihopedagogică
şi metodică vor constitui coloana vertebrală a personalităţii, a
autorităţii sale cultural-pedagogice în lumea şcolii şi culturii româneşti din
secolul al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea.
4. Populaţia şcolară a Preparandiei din Arad
4.1 Accesul în şcoală. Admiterea. Recrutarea elevilor
Îndată după inaugurarea festivă a şcolii, luni, 4/16 noiembrie 1812 în
clădirea mică şi scundă, improprie pentru o destinaţie şcolară, aparţinând
căpitanului oraşului de atunci, Sava Arsici încep cursurile şcolii pedagogice
din Arad, cu cei 76 de elevi înscrişi şi care după primul examen cvimestrial
public susţinut în aprilie 1813 au promovat doar 72 de elevi, 6 fiind
declaraţi repetenţi, siliţi să repete cursul I.
Pentru cursul început la sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie
1813 s-au înscris 108 elevi. 30
În cel de al doilea an şcolar 1813/1814 s-au înscris 55 de elevi. În
acel moment în şcoală erau peste 200 de elevi repartizaţi pe 3 cursuri
(clase). Pentru că arhiva iniţială a şcolii la ora actuală nu mai există, fiind,
din nefericire dispărută 31 , nu putem stabili mediile sociale din care au
provenit şi nici modalităţile de admitere la Preparandie a candidaţilor de
învăţători. În schimb putem deduce în baza atestatelor pe care A.N.D.J.A. le
deţine datate fiind între anii 1819-1850 că şi în primii ani modalitatea de
admitere la Preparandia din Arad pentru fiecare candidat se făcea în baza
unui atestat eliberat de învăţătorul naţional (sistematicesc) cum se semna pe
document şi contrasemnat de preot şi juraţii satului/comunei. În fond,
atestatul avea puterea unui document prin care comunitatea din care
provenea candidatul, prin elita ei laică şi ecleziastică, administrativă îşi
asuma răspunderea morală pentru referinţele pe care le cuprindea atestatul în
cauză. Atestatul era prezentat corpului profesoral al şcolii care în urma
analizei decideau în consecinţă. Pe atestatele cercetate de noi şi păstrate la
A.N.D.J.A., colecţia Ştefan Crişan, dosar 8/1819-1830 am putut constata,
30 Apud, dr. T. Botiş, dr. A. Sădean, Cei dintâi ani din trecutul şi viaţa Preparandiei…, p.
62-63.
31 Arhiva şcolii la anul 1912 exista, întrucât prof. A. Sădean şi T. Botiş au consultat-o
pentru elaborarea lucrărilor lor prilejuite de sărbătorirea centenarului şcolii. Vremuri grele,
dramatice aduse de cel de al II-lea Război Mondial au afectat clădirea Palatului Seminarial
(1885) şi arhiva depozitată, aşa încât, astăzi documentele ne lipsesc cu desăvârşire.
46