ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

împotriva corpurilor expediţionare ale armatei ungare, în februarie şi martie
1849 sunt, de-altfel, cunoscute 21 .
Cercetând arhiva de stare civilă a localităţii „Bodieşti” – numit la
începutul secolului al XIX-lea Cilul de Sus (azi Rădeşti) – de unde-şi trag
viţa Tomuţeştii, nu fără mirare am identificat numeroşi capi de familie
Tomuţa, existenţi în prima jumătate a secolului al XIX-lea 22 . Unii dintre ei,
precum Ignaţie Tomuţa apare menţionat în calitate de preot, începând din
anul 1809 23 .
Cu aproximaţie, între anii 1813-1815 se născuse un Vasiliu Tomuţa
în „Cilul de Sus” (nu altul decât arhaicul sat Bodieşti, de odinioară). În anul
1831, acest „verişor” al mai tânărului Vasilie Tomuţa absolvea Preparandia,
la vârsta de 16 sau 17 ani 24 şi revenea, probabil, în satul natal pentru a
profesa îndeletnicirea de învăţător. Cert este, deocamdată, faptul că acest
tânăr absolvent („docent”), în anul de învăţământ 1841/1842 (conform unei
conscripţii şcolare) figura în calitate de învăţător în satul Cilul de Sus 25 . O
cercetare ulterioară i-ar putea semnala, în continuare, prezenţa acolo.
Nu ştim ce a făcut celălalt Vasiliu (de aici înainte o să folosim
numele Vasilie pentru a-l deosebi de celălalt) Tomuţa – născut în anul 1822,
identificat de către nepotul său Ioan Silviu, drept „Moşul” – după absolvirea
Preparandiei din Arad, în anul 1840 26 . Nu cunoaştem, deocamdată, unde a
funcţionat ca învăţător până în momentul în care se hotăra să devină preot,
înscriindu-se în toamna anului 1842 la cursurile pentru formarea preoţilor.
În intervalul dintre momentul absolvirii Şcolii Clericale greco-neunite
româneşti din Arad, în anul 1845 27 şi momentul apariţiei sale în calitate de
preot, în anul 1851 28 , în satul Bodieşti (azi Rădeşti), Vasilie Tomuţa a servit
21 Vezi monografia lui Antoniu Marchescu referitoare la Regimentul grăniceresc nr. 13 de la
Caransebeş, intitulată Grănicerii bănăţeni şi comunitatea de avere (contribuţiuni istorice şi
juridice), Caransebeş, 1941, p. 229-230. Dar şi memoria colectivă comunei Petriş reţine
coborârea legiunilor lui Avram Iancu până aici, în culoarul Mureşului. Iar crucea de piatră
pictată cu o scenă religioasă, îngrijită şi astăzi de către localnici, stă mărturie a luptelor
purtate împotriva corpului expediţionar ungar în anul1849.
22 Din păcate, cele mai vechi registre datează din anul 1852; Cf. SJAAN, Colecţia Stare
civilă.
23 Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie, cultură, mentalităţi (1706-1918), Cluj, 2006, p.
654 (prescurtat Vesa, Episcopia Aradului).
24 T. Botiş, op. cit., p. 430.
25 Vasile Popeangă, Şcoala românească din părţile Aradului la mijlocul secolului al XIX-lea
(1821-1867). Timişoara, 1979, p. 52. (prescurtat: Vasile Popeangă, Şcoala).
26 T. Botiş, op. cit., p. 435.
27 T. Botiş, op. cit., p. 691.
28 Pavel Vesa, op. cit., loc. cit.
122