ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Situaţia şcolară a românilor din aceste teritorii în primele şapte
decenii ale secolului al XVIII-lea –surprinzător pentru spiritul veacului
definit de expansiunea luminilor, a liberalismului a rămas la fel de
dramatică precum în deceniile anterioare.
Această stare devenise, în însăşi viziunea Curţii de la Viena de
neacceptat întrucât ea putea expune, însăşi stabilitatea imperiului.
Autorităţile centrale austriece realizase impasul în care multe naţiuni ce
compuneau monarhia dominate de analfabetism pot deveni nedorite forţe
dislocante la nivel statal. Remediul pentru ieşirea din acest grav impas îl
reprezenta lansarea, în acord cu spiritul timpului a unui proiect cultural, în
spirit iluminist, centrat pe şcoală-educaţie-luminare. „Învăţătura bună a
celor tineri-se precizează într-un act imperial-precum Normal-Patentul- iaşte
rădăcină, şi sămânţă, şi temeiu de tot binele”. De reţinut că scopul
învăţământului conform proiectului şcolar vienez, terezian era „a da omului
trebuita cunoştinţă despre ce este dator lui Dumnezeu, domnului ţării şi
aproapelui său” 10 .
Proiectul cultural-şcolar conceput şi promovat de administraţia
tereziană mai apoi iozefinistă a fost definită de câteva acte cu valoare
normativ-juridică precum Normal-Patentul (20 mai 1771) 11 şi îndeosebi
celebrul Ratio Educationis (1777).
Nu pot fi, desigur, neglijate nici rescriptele imperiale iozefiniste din
1784, 1785 şi 1786 care au completat şi nuanţat în acord cu noile realităţi
socio-politice carea u traversat imperiul la mijlocul deceniului al IX-lea al
„secolului luminilor”.
Proiectul cultural-şcolar vienez, mai cu seamă din a II-a jumătate a
secolului al XVIII-lea oglindeşte cât se poate de limpede că şcoala devenise
parte esenţială a proiectului politic imperial. Finalitatea şcolii în viziunea
Curţii de la Viena ţintea la formarea unor cetăţeni ataşaţi politicii statului,
credincioşi tronului, cunoscători ai datorinţelor lor de supuşi devotaţi,
ascultători şi împlinitori ai ordinelor imperiale 12 .
În pofida faptului că documentele vremii mărturisesc, fără echivoc,
existenţa unei reţele şcolare româneşti în veacurile XVII-XVIII atât în
Banat 13 cât şi în părţile Aradului 14 , totuşi acea reţea şcolară nu a răspuns, în
10 Victor Ţârcovnicu, Istoria învăţământului din Banat până la anul 1800, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, p. 69.
11 Regulamentul naţiunii ilirice partea a X-a, paragraful LXV, Regulae directivae din 1771,
Patentul şcolar din 1776.
12 Ibidem, p. 65.
13 Vezi pe larg la V. Târcovnicu, op. cit., pp. 43-168.
40