ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Toate s-au dovedit a fi informaţii false. În jurul orei 22,30, generalii Nuţă şi
Mihalea au sunat de la hotelul Parc la sediul Miliţiei, întrebând de ofiţerii
Cioflică, Răşină, Sălceanu sau Văduva (locţiitorul lui Cioflică), dar nici unul
nu se găsea acolo. În personalul de miliţie şi securitate a intrat panica, cei
doi generali fiind cunoscuţi ca şefi cu un comportament foarte dur faţă de
subordonaţi. S-a discutat şi despre probabilitatea ca sediul să fie atacat de
oamenii care îi însoţeau pe cei doi generali şi în acest context, mr. Micu
Ioan a permis distribuirea armamentului şi lucrătorilor de miliţie, pentru a se
apăra împreună, în caz de atac.
A fost anunţat col. Cioflică, la sediul consiliului judeţean, că este
căutat de cei doi generali. Acesta a vorbit cu generalul Mihalea, apoi a
plecat la UM Cetate, împreună cu maiorul Gana (Şeful Casei Armatei),
motivând că armata va prelua acest caz. Probabil de „teama” celor doi
generali, care erau şefii lui pe linie de MI, colonelul Cioflică a părăsit
Aradul şi a plecat la Nădlac, unde a fost suspectat de grăniceri, motiv pentru
care s-a întors de la Nădlac şi a ajuns la postul de miliţie din comuna Şeitin,
unde a rămas peste noapte. Dimineaţa însă a fost arestat de doi grăniceri,
care l-au readus în UM Cetate. Anticipăm că după plecarea celor doi
generali, colonelul Cioflică a fost obligat de noile structuri de conducere din
Consiliu să facă un al doilea jurământ de loialitate faţă de revoluţionarii din
Arad. Dar, până atunci, în noaptea de 22 spre 23 decembrie, în UM Cetate,
ofiţerii Statului Major, împreună cu maiorii Bădălan şi Său, de la Marea
Unitate din Oradea, pregăteau pe hărţi sistemul de apărare al Unităţii
Militare şi al oraşului. S-a discutat problema capturării celor doi generali,
suspectaţi de genocid săvârşit la Timişoara. Maiorul Marcu a pornit spre
Consiliu, pentru a consulta şi revoluţionarii.
După orele 23,00, au fost trase primele focuri de armă. Maiorul
Marcu afirmă că primul cartuş a fost tras cu aprobarea sa de către căpitanul
Memetea, ca avertisment, pentru a se face linişte la sediu. Atunci, ca
răspuns, s-a tras asupra Consiliului Judeţean. S-au stins luminile şi s-a
executat foc masiv şi prelungit din clădire în afară. Alţi martori afirmă că
prima dată au fost trase focuri răzleţe asupra consiliului din diferite clădiri
din jurul pieţii.
La auzul focurilor de armă, panica a crescut în rândul locuitorilor
oraşului. O parte din cei din piaţă s-au dispersat, alţii, dimpotrivă, au venit
din cartiere să vadă ce se întâmplă. În multe case şi blocuri s-au zăvorât
uşile şi ferestrele, s-au organizat plantoane pe scări, de teama teroriştilor. Au
început să sune sirenele şi să se tragă clopotele bisericilor, ca la alarma
aeriană. În piaţă, mulţimea continua să cânte „Ole, ole, ole, Ceauşescu nu
mai e!”
330