ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Aspecte din implicarea dascălilor în activităţile economicofinanciare
ale comitatului Arad (1867-1918)
Felicia Aneta Oarcea
Membru al elitei intelectuale, învăţătorul, definit în scrierile epocii
moderne ca apostol al culturii, a înmănuncheat prin statutul său social
preocupări care au servit interesului societăţii, comunităţii în care trăia. Prin
implicarea în activităţile socio-economice, politice, culturale a mobilizat
oamenii în a se ancora în realităţile cotidianului modern. Învăţătorii au
militat pentru ridicarea economică a ţăranilor prin înfiinţarea unor societăţi
şi asociaţii economice, deschiderea de filiale ale bănci „Victoria”, au
combătut excesele şi abaterile de la normele conduitei morale, au răspândit
normele medico-sanitare. Misiunea socială a învăţătorului s-a diversificat
mereu. Zilnic, putea să „convină cu poporul spre a-l iniţia asupra datoriilor
ce le are. Astfel are prilej ca să-i vorbească despre datorinţele ce le are ca
părinţi şi susţinător de şcoală faţă de aceste foculare culturale, faţă de
biserică, neam şi de toate instituţiunile sfinte cuprinse în constituţiunea ţării
noastre; le va vorbi despre o economie mai potrivită şi mai raţională
precum şi despre un trai şi o îmbrăcăminte mai higienică, despre o
curăţenie, ordine”, scria Aurel Bădescu, în anul 1909 1 .
Puternica ancorare în tradiţionalitatea, istoria şi cultura românească a
marcat activitatea corpului profesoral şi învăţătoresc arădean în perioada
dualismului austro-ungar. Fără a oferi o abordare exhaustivă a acestor
problematici, supunem atenţiei paleta largă de preocupări a dascălilor în
sânul comunităţilor în care trăiau şi îşi desfăşurau activitatea în diversele
aşezări ale comitatului Arad.
Preocupările, exceptând latura educaţională, s-au axat pe directivele
cerinţelor economiei moderne. Alături de preotul-director de şcoală,
protopopul-inspector şcolar, învăţătorii au acţionat în vederea întemeierii, la
sate, a unor instituţii de credit, „casse” de păstrare, reuniuni de cruţare
şi ajutorare. Înfiinţarea acestor instituţii financiare a fost privită ca o
acţiune de prosperitate a poporului român şi de salvare „din ghiarele
cămătarilor ... care îi despoiau întrun mod ne mai pomenit” 2 .
1 Aurel Bădescu, Învăţătorul ca model în şcoală şi societate, în „Biserica şi Şcoala”, Arad,
XXXIII, 1909, nr. 9, 1/14 martie, p. 6-7.
2 Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Arad (S.J.A.N.A.), fond Banca „Victoria”, nr.
inv. 38, dos. 1/1905, f. 4.
103