ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

terenurile expropriate în baza reformei agrare din anul 1921. Emiterea
titlurilor de rentă perpetuă prin cupoane cu valoare nominală de 5 % s-a
făcut cu date diverse (1 mai 1923, 1 mai 1926, 1 mai 1930, etc.). Din preţul
fixat pentru expropriere, statul a reţinut o cotă de 20 %, plătită prin
lichidităţi, după deducerea datoriilor pe care foştii proprietari le aveau faţă
de statul român. În mod practic, aceste plăţi s-a făcut prin intermediul
secţiilor de carte funciară ale judecătoriilor de ocol. La acea dată, erau
desfiinţate comisiile judeţene şi de ocol pentru exproprieri şi împroprietăriri.
Aspecte speciale privind reforma agrară din oraşul Arad
Prin consecinţele sale, reforma agrară din Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş a urmărit îmbunătăţirea situaţiei lucrătorilor agricoli
din mediile rurale şi urbane, precum şi a unora dintre categoriile de
funcţionari şi muncitori din mediul urban. În mod practic însă, la Arad, nu s-
au obţinut rezultatele scontate. Nici de către puterile legislative, executive şi
judecătoreşti (centrale, regionale şi locale) şi nici de către proprietarii supuşi
procedurilor de expropriere ori îndreptăţiţii la împroprietărire.
Comisia de ocol pentru expropriere şi împroprietărire Arad a stat,
după constituire, sub preşedinţia judecătorului dr. Ludovic Széll 17 . Membrii
au fost Dimitrie Olariu şi Ştefan Calanici, iar secretar Vasile Papp. În anul
1927, Comisia era formată din judecătorul Romulus Orezeanu, în calitate de
preşedinte, I. Raicu, delegat al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, şi
secretarul N. Pozdare.
17 Judecător la Judecătoria de ocol Arad, a fost unul dintre judecătorii care a depus
jurământul de fidelitate faţă de statul român, la 8 iulie 1919, în faţa primului preşedinte
român al Tribunalului Arad, dr. Vasile Avramescu (Gheorghe Iancu, Justiţie românească în
Transilvania (1919), Editura Ecumenica Press, Cluj-Napoca, 2006, doc. nr. 346, pp. 421-
424 şi doc. nr. 387, pp. 449-450. În septembrie 1944 era şeful Comunităţii romano catolice
din Arad, manifestând o atitudine loială faţă de statul român şi populaţia Aradului. La
rugămintea avocaţilor dr. Vasile Avramescu şi a dr. Cornel Iancu, reprezentanţi ai
Comunităţii româneşti a Aradului, precum şi a şef-rabinului Schönfeld Nicolae, a intervenit
la Comandamentul Trupelor Ungare din Arad (generalul Andrassy), pentru a nu pune în
aplicare măsuri brutale împotriva populaţiei civile a oraşului, precum şi dispoziţiilor
referitoare la înfiinţarea Ghetoului, sens în care s-a deplasat şi la Budapesta, împreună cu
soţia, în timpul ocupaţiei germano-ungare a Aradului, în septembrie 1944. La rîndul lor,
aceştia l-au apărat, prin depunerea unor declaraţii scrise, în procesul de epurare deschis la
17 februarie 1945 de Comisia Interimară a Baroului Arad împotriva dr. Széll Ludovic,
învinuit ca „fascist, fugit cu armata maghiară-germană” (Baroul Arad, fondurile Dosare de
personal, dosar nr. 812, f.n.; Registrul de procese verbale al Comisiei Interimare (1945-
1953), f. 13, poziţia 20; Vezi şi Lazăr Gruneanţu, Istoria Baroului Timiş, Editura Mirton,
Timişoara, 2010, p. 278, poziţia nr. 94.).
193