ADMINISTRATIE ROMANEASCA ARADEANA-vol 2 - Consiliul ...

Partidele politice şi comunicarea cu cetăţenii prin
intermediul siteurilor
Mihaela Ozarchevici
I. Introducere
Larga răspândire a Internetului a schimbat modul de comunicare în
societatea actuală, nu doar sub aspectul vieţii cotidiene, ci şi sub aspectul
vieţii politice. Potrivit lui Claude Jean Bertrand 1 , până în 1997, Internetul nu
era socotit ca media, însă evoluţia sa rapidă a făcut ca acesta să fie inclus în
domeniu: „nu există altă soluţie: se aplică aici aceleaşi principii şi metode”.
„Partidele politice s-au adaptat, de bună voie sau siliţi de împrejurări, la noul
mediu de informare şi comunicare”, este de părere cercetătoarea Pippa
Norris 2 . În lucrarea de faţă vom încerca să analizăm dacă în România
postdecembristă partidele politice folosesc internetul în comunicare. Aşa
cum vom arăta în cadrul acestei lucrări, de la campanie electorală la
campanie electorală, prezenţa la vot a românilor este din ce în ce mai
scăzută. Ne întrebăm cât de jos se poate ajunge? Care sunt cauzele acestui
fenomen şi cum poate fi alegătorul motivat să se implice? Poate internetul să
contribuie la creşterea procentului de participare la vot a cetăţenilor? Sunt
partidele politice interesate de o prezenţă dinamică în cyber-space sau
internetul încă nu este pentru politicienii şi partidele din România, suficient
de atractiv?
În România, existenţa, rolul şi funcţiile partidelor politice sunt
reglementate prin legea nr. 14/2003, privind partidele politice. Legea
defineşte partidele politice încă de la art. 1 „partidele politice sunt asociaţii
cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în
mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o
misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept
public. Articolul 2 al acestei legi reglementează rolul şi funcţiile pe care
partidele politice le îndeplinesc. Astfel, prin activitatea lor, partidele politice
promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la
formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea
unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri,
potrivit legii. Pentru a îndeplini toate aceste funcţii, comunicarea cu
1 Claude Jean Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, Iaşi,
2000, p. 34
2 Pippa Norris, Digital Divide: Civic Engagement, Information Poverty and the Internet
Worldwide, Cambridge University Press, 2001, p. 2
353