Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Nu atât tortura subiectivităţii, cât mai ales patosul existenţial, frământarea monumentală
a propriei fiinţe i-au împins propriile preocupări până la obsesie. [...]
Iar eu eram doar un student modest, care se prezenta alături de maestru pentru
a primi împreuna condamnarea sigură ... Răscumpărare Dar luciditatea este o
crimă împotriva Paradisului [...] nu există sentinţă mai gravă... Toate lucidităţile
sunt criminale [...] De la el am aflat că existenţa este o cădere şi că nu există
nimeni care ar putea să mă oprească în a trage concluzia că scopul vieţii este
frământarea, autotortura, voluptatea satanică. Dar este de asemenea adevărat,
că nu toţi au fost purtaţi spre o atât de frumoasă şi excitantă autodistrugere. 3
După aproape un an de la publicarea controversatei sale cărţi Schimbarea
la faţă a României, revăzută şi recorectată de Eliade (care la rândul lui va fi
contaminat de forţa acestui stil, după cum vor dovedi articolele lui naţionaliste
din epocă), Cioran începe să păstreze distanţa nu foarte bine determinată,
atât faţă de Legiunea lui Codreanu cât şi faţă de maestrul său. 4
Întorcându-se la Criterion, până la publicarea primei sale cărţi Pe culmile
disperării, carte ce pare că proclamă sfârşitul filozofiei în sens „tare”, gândirea
tragică traversase toate articolele lui Cioran publicate în periodicele de
atunci. Aceste scrieri aureolate ale filozofului transilvănean pot fi considerate
azi ca aparţinând primei etape ale tradiţiei tragicului şi chiar se pot observa în
aceste pagini note ale lecturilor personale, lecturi pe care le făcuse în biblioteci.
Aceste articole, se aşează în planul preînţelegerii tragicului, nu numai
al celui antic dar şi al celui modern, al acelei lumi care refuza să-l transforme
în concept, şi au o conotaţie, pentru a o spune alături de Heidegger, puternic
„psihologizată”. Abordarea gândirii tragice a însemnat pentru Cioran, sfârşitul
filozofiei în sens clasic şi trecerea spre un plan mai „psihologizat”, mai precis
spre cel al afecţiunii şi al tonalităţilor emotive ale sufletului. În acest itinerariu
subiectiv prin Stimmungen Cioran a fost însoţit de filozofi ca Schopenhauer,
Kierkegaard, Dostoievski şi Nietzsche. Tema durerii şi a suferinţei, a afectivităţii
puternice şi patetice, a disperării, nefericirii, melancoliei, golului sufletesc nu
se vor cristaliza în concepte filozofice, dar vor deveni în Pe culmile disperării
un stil de scriitură cu puternice trăsături paroxistice şi în acelaşi timp, lirice.
Gândirea tragică a lui Cioran se va transforma treptat în lirism şi paroxism,
adică într-o gândire cu tonuri poetice, neîntemeiate, violent marcate de enigme
fără soluţii conciliante. În confruntarea lui sublimă cu nimicul existenţial, în
această constantă curtare şi traversare în interogaţia gândirii, ethosul tragic
al lui Cioran va fi ceva diferit faţă de împlinirea nihilismului filozofic însuşi.
Va fi o gândire atrasă de pasiunea pentru real, zbuciumatul exerciţiu al metamorfozei
subiective în învolburata proliferare a formelor, va fi descoperirea
caracterului enigmatic şi ireductibil al scriiturii. Va fi o gândire care va săpa
impetuos interogând fibre subiective secrete, va fi jocul inventiv şi chiar
sfâşietor pe marginea abisului şi va fi, de asemenea, relaţia incandescentă
şi obsesivă cu experienţa transfigurantă a ştergerii subiective într-un sens
aproape antropologic.
Aceste prime scrieri de tinereţe ale lui Cioran reprezintă, mai ales din
punctul de vedere istoric al momentului Criterion, răspunsul filozofului transilvănean
la Itinerariul spiritual şi la Scrisori către un provincial ale lui Mircea
Eliade, cu care începe o adevărată competiţie. În Solilocvii, de exemplu, şeful
de promoţie recunoscut al tinerei generaţii, va răspunde solicitărilor lui Cioran,
va intra implicit în polemică cu el şi va încerca să readucă antinomia tragică
şi sceptică a nihilismului tânărului filozof în direcţia îndepărtării spirituale şi a
sublimării religioase în sens ascetic. 5 Eliade vrea să-i demonstreze lui Cioran şi
Ex Ponto nr. 3, 2011
93