Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

traduceri din literatura universală
KRISTIN DIMITROVA
Sabazius
Prezenţă activă în publicaţiile ţării vecine, Kristin Dimitrova (n. 1963) este
poetă, scriitoare, traducătoare, scenarist, redactor şi lector la Universitatea
„Sf. Kliment Ohridski” din Sofia.
Are publicate zece volume de poezie, dintre care două - A Visit to the Clockmaker
(2005, Southword editions, Cork), în Irlanda şi My Life in Squares (2010, Smokestack
Books), în Marea Britanie, trei volume de povestiri şi nuvele, coautor în scenariile
Ţapul, după texte de Iordan Radicikov şi povestirea ei, Etienne. Selectează şi traduce
în limba bulgară versurile poeţilor John Donne şi Robert Graves.
Este distinsă cu douăsprezece premii, dintre care menţionăm premiul internaţional
pentru locul doi, acordat de International Association of Performing Poets (IOPP),
Stockholm (1998).
Versurile şi povestirile Kristinei Dimitrova sunt traduse în Austria, Anglia, Belarus,
Bosnia şi Herţegovina, herţegovina, germania, Germania, Irlanda, Islanda, Italia, Canada, Lituania, Macedonia,
Mexic, Polonia, Rusia, SUA, Slovenia, Serbia, Turcia, Ungaria, Franţa, Olanda,
Croaţia, Cehia şi Suedia.
Romanul Sabazius este distins cu marele premiu al proiectului Mituri. Ideea
acestui proiect aparţine editurii scoţiene Canongate Books, care selectează o serie
de autori contemporani din întreaga lume. Punem azi la îndemâna cititorului român
traducerea primului capitol, urmărind să-i readucem în atenţie mitul despre Sabazius
(Dionisos), zeul extazului, absurdului, beţiei şi furiei intersectat cu mitul despre Orfeu,
asupra cărora Kristin Dimitrova proiectează o nouă şi interesantă lumină.
S
Ex Ponto nr. 3, 2011
80
(Unele replici, întâmplări neînsemnate sau trăsături ale eroilor sunt furate din realitate,
dar romanul este în întregime născocit. Veridicitatea mitului este sugerată de marea istorie
pe care o povesteşte şi nu de hainele pe care eroii le îmbracă la fiecare apariţie.)
abazius – străinul, eliberatorul, însetatul de sânge, beţivul, mincinosul, destrăbălatul, ascetul,
frumosul, nebunul, zeul nerecunoscut – a sosit târziu la Olimp cu toate că era între
cei vechi mai vechi. Fiul lui Zeus şi al muritoarei Semele, el mult timp a trebuit să tot dea
dovadă că este demn pentru panteonul neoamenilor. Şi o făcea neomeneşte.
Simbolurile lui sacre sunt iedera, leopardul, viile, vinul, şarpele, taurul, falosul. Şi dacă
apare vreunul dintre acestea printre cuvintele folosite sau în viaţa cotidiană, înseamnă că
nici Sabazius nu e departe...
Numit încă Dionisos, Bachus sau Zagreus, Sabazius era trac la origine. Că e străin în
Olimp se vedea şi după altele. Zeii greceşti puteau să facă totul, dar nu şi să moară. Spre
deosebire de ei, Sabazius cunoştea moartea. De aceea îi mai spuneau „Ditirambos”, adică
„Unul dintre cele două uşi”, „Elefterius”-„Eliberatorul” şi „Cel născut de două ori”, pentru că
numai el a reuşit să se întoarcă dintre cei morţi.
Adevărul este că predecesorul lui, egipteanul Osiris, zdrobit de duşmanul său Seth,
cădea în braţele morţii ca apoi, refăcut bucată cu bucată de către Isis, să renască pentru a
repurta triumful. Mulţi susţin că în Tracia era cunoscut ca Sabazius. În cazul acesta, însă,
fiul muritoarei Semele este mai bătrân ca tatăl său, Zeus. Mai este unul printre traci, care
îşi revendică drepturile asupra moştenirii lui Osiris şi probabil, din această cauză, acest