Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 3, 2011
în aprecieri, după care romanul se aseamănă celor „populare”, rămâne „o
carte proastă, care falsifică” etc. Nu văd sensul trimiterii titlului romanului lui
C.V.Gheorghiu la acela similar, Ora 25, al volumului de versuri al lui Alexandru
Lungu, 1946, pentru care a obţinut „Premiul Fundaţiilor Regale”. În două cărţi
memorialistice ni-l prezintă prin apelul la instrumentele pamfletului Sanda
Stolojan (1996) şi Paul Miron (1998). Acesta din urmă scrie: „Ieşirile în public
(ale lui C.V.Gheorghiu, n.n.) sunt adevărate comedii… Datorită succesului
Orei 25, Gheorghiu e acceptat de piaţă şi ajunge să publice în fiecare an o
carte din care trăieşte. Căutându-şi un stăpân mai ortoman, bate la diferite
uşi cu manuscrise apologetice, dar mereu proaspete ca plăcintele calde ba
la Vatican, ba la Peron, în Argentina, la emirii arabi ca şi la Patriarhul din
Constantinopol… Personaj pitoresc, îmbrăcat cu un anteriu larg, grecesc,
legat cu o cruce mare de aur la gât, C.V.Gheorghiu poate fi întâlnit în multe
locuri de îngrămădeală civică. De pildă, în timpul revoluţiei studenţeşti de la
Paris, în anul 1968, atras de mirajul televiziunii, l-a pus Scaraoţchi să se ia la
ceartă cu răzvrătiţii care ocupaseră Sorbona. Rezultatul a fost că a încasat un
toc zdravăn de bătaie, care l-a închis în casă pentru multă vreme. Acolo şi-a
făcut un paraclis unde oficia de atunci felurite oficii divine, totdeauna asistat
de fidelul său ţârcovnic: Cocutza.”
Dacă romanul l-a europenizat, filmul lui Carlo Ponti cu Anthony Quinn în
rolul principal l-a universalizat. După decembrie ’89 interesul pentru creaţia
autorului Orei 25 sporeşte în mod favorabil. În 1991 apare la noi prima ediţie
în limba română a romanului care l-a făcut celebru, îngrijită de Mihai Vornicu
şi prefaţată de Paul Miclău, urmată de aceea a Elisabetei Lăsconi, Bucureşti,
2004. Alte traduceri: Ard malurile Nistrului: mare reportaj de război din teritoriile
dezrobite, cu prefaţa lui Tudor Arghezi, Bucureşti, 1993; Nemuritorii
de la Agapia, traducere de Ileana Vulpescu, prefaţă de Fănuş Băileşteanu,
Bucureşti, 1998; De la ora 25 la ora eternă, traducere de Maria-Cornelia Oros,
Sibiu, 1998; Cum am vrut să mă fac sfânt. Alte amintiri dintr-o copilărie
teologică, traducere de Maria-Cornelia Ică Jr. Sibiu, 2005, ş.a.
Comentariile se înmulţesc, fie că e vorba despre studii şi articole apărute
în volume critice referitoare la literatura diasporei, fie de studii monografice:
Eva Behring, Anton Cosma, Gheorghe Glodeanu, Florin Manolescu, Marian
Popa, Cornel Ungureanu etc. Fănuş Băileşteanu scoate la Craiova, 2005,
monografia Nihil sine Deo sau Cruciada literară a ecumenistului Constantin
Virgil Gheorghiu. Dintre tezele de doctorat de la noi, mă opresc asupra
celei susţinute la Universitatea „Ovidius” Constanţa, Facultatea de Litere,
sub coordonarea profesorului Dumitru Tiutiuca, de Mirela Drăgoi, Constantin
Virgil Gheorghiu – omul şi opera, Constanţa, 2008. Efortul este lăudabil în
primul rând prin iniţiativa de a consacra o lucrare de asemenea importanţă,
cum este teza de doctorat, unui scriitor a cărui operă a cunoscut diverse forme
de relief, a fost apreciat fără rezerve ori contestat cu înverşunare. Este
impresionant efortul documentaristic al autoarei care reuşeşte, în urma unor
cercetări arhivistice, a unui migălos efort de reconstituire, a analizei unor
studii de tăietură metatextuală să reconstituie traseul existenţei scriitorului, să
constate că, pentru o bună bucată de timp, „biografia şi bibliografia acestuia
se întrepătrund”. Câteva noutăţi de ordin bio-bibliografic ne reţin atenţia: scriitorul
s-a născut în satul Totoieşti, la 9 septembrie 1916 (s.n.), fiind declarat
mai târziu din cauza războiului, şi nu la 15 septembrie, cum consideră cei
mai mulţi, împrumutând datele de la unul la altul, nici în comuna Războieni.
Exegetul Fănuş Băileşteanu se bazează pe actul de naştere de la Primăria din
142