Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Războieni, care certifică data de 18 septembrie. Prenumele Virgiliu (Virgil) se
înscrie în buna tradiţie a slujitorului bisericii. Date noi sunt aduse referitoare
la familie. Cât priveşte numele Corugă din Ora 25, acesta a fost numele de
domnişoară a bunicii din partea tatălui (Ana Popescu Corugă, aparţinând unei
familii de preoţi ce numără multe generaţii). Cum este firesc, cea mai mare parte
a tezei este consacrată operei, studiul evidenţiind buna pregătire teoretică,
spiritul analitic şi capacitatea de a reconstitui întregul, inteligenţa de a păstra
un echilibru convingător între aspectele impuse de teorie şi textul ca atare.
Este evidentă capacitatea de a pune în mişcare metode, concepte şi elemente
aparţinând teoriei şi criticii literare actuale, ca şi siguranţa în vehicularea limbajului
de specialitate – toate acestea în sprijinul unui convingător comentariu.
Subcapitolul Problematica personajului în proza lui C.V.Gheorghiu este un
adevărat eseu susţinut de un material bibliografic de referinţă, cu aplicaţii la
texte „tradiţionaliste”, în înţelegerea tradiţionalismului de concept ideologic,
nu estetic. Obiectivele propuse, şi anume „să examinăm structura, mobilitatea
şi metamorfozele componentelor acestei categorii textuale (personajul,
n.n.), dar şi raporturile reciproce în care sunt ele implicate în interiorul lumii
fictive, în paralel cu referenţialul extern” se concretizează într-o demonstraţie
cuprinzătoare şi edificatoare, care are ca suport textul literar. Strânsa legătură
dintre biografia şi bibliografia scriitorului este analizată şi argumentată atât în
operele literare, cât şi în scrierile reportericeşti şi memorialistice.
Am zăbovit asupra aceste lucrări care ne recomandă un nou exeget al lui
C.V.Gheorghiu, de reale disponibilităţi creative şi credibile. Ar mai fi de inclus,
cu trimiteri bibliografice, în acest tablou alb-negru al receptării pe echilibratul
Florin Manolescu (Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989. Scriitori,
reviste, instituţii, organizaţii, 2003) şi pe Marian Popa (Istoria literaturii
române de azi pe mâine, v. I-II, versiune revizuită şi argumentată, 2009).
C.V.Gheorghiu a publicat zeci de volume, unele comandate, mai toate
apărute la editura pariziată „Plot”: romane, lucrări religioase, memorialistice,
reportaje. Multe au fost reeditate. În 1952 apare la Paris o versiune franceză,
ce nu aparţine autorului, a reportajului Ard malurile Nistrului, care a declanşat
o reacţie vehementă a lui Gabriel Marcel, în principal pentru aşa-zisă atitudine
antisemită, fostul prefaţator al romanului La 25 e heure rupând definitiv relaţiile
cu scriitorul român. Traducerile în limba română se înscriu perioadei postdecembriste.
După prima ediţie românească a Orei 25, 1991, după moartea
scriitorului (Paris, 22 iunie 1992), interesul pentru opera acestuia se opreşte
brusc. Timp de şapte ani, cu excepţia câtorva trimiteri gazetăreşti, o tăcere
inexplicabilă, să-i spunem aşa, se lasă peste un nume care mai producea
inconfort şi peste o operă menită parcă să urmeze strict destinul omului. Apoi,
în 1998 notăm reavivarea unor preocupări, sporite, când apar în limba română:
Nemuritorii de la Agapia, în traducerea Ilenei Vulpescu şi cu prefaţa lui
Fănuş Băileşteanu, Bucureşti, 1998, De la ora 25 la ora eternă, traducere
de Maria Cornelia-Oros, Sibiu, 1998, Memorii. Martorul Orei 25, traducere
de Sanda Mihăescu-Cârsteanu, Bucureşti, 1999 etc.
De atenţie deosebită a avut parte romanul Ora 25, considerat, şi nu fără
temei, capodoperă a sec. al XX-lea. Cât priveşte semnificaţia titlului, ne-o
oferă Traian Coruga, unul dintre personaje – voce a romancierului: „Acesta
este timpul în care orice încercare de salvare e prea târzie: chiar Mesia dacă
ar veni, ar fi prea târziu. E nu ultima oră, ci o oră după cea din urmă oră. Este,
cu precizie, timpul societăţii occidentale. E ora actuală. Ora exactă”. Să spunem
că titlul iniţial al romanului, era, în traducere românească Romanul orei
Ex Ponto nr. 3, 2011
143