Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

mai mult, după criterii pe care poate nici el nu şi le poate raţionaliza. Puteţi
să numiţi câteva dintre tablourile pe care le-aţi pictat de-a lungul vremii şi de
care vă simţiţi foarte ataşată sau pe care le consideraţi mai reprezentative
pentru dumneavoastră
– Au fost multe şi m-am despărţit greu de ele, dar am socotit că aş fi egoistă
daca aş prefera să mă bucur doar eu de ele. La mine în casă veţi găsi tablouri din
etape diferite. Însă pe cele la care ţineam mai mult, le-am dăruit. Mi-e greu totuşi
să spun la care dintre ele ţin mai mult.
– Cât de important este pentru un artist, ca să conştientizeze şi în el
existenţa acelui „eu sunt, cel ce sunt”
– Aproape mă sperie ceea ce spuneţi… În fond ce sunt eu Desigur, partea
aceea de Dumnezeire din om există, însă doar până în momentul în care „ţi-o iei
în cap”. Şi este o mare greşeală în acest mare examen al vieţii, când omul uită că
nu el este principalul creator, că mai degrabă este ca o moaşă care ajută copilul
să se nască. Dacă devii foarte orgolios, Dumnezeu îşi ia mâna de pe tine. Şi poţi
să pictezi în continuare, dar nu mai poţi face artă, pentru că în acel moment… nu
mai ai nimic de spus.
Interviu realizat de
N.TANIA
Ex Ponto nr. 3, 2011
195