Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

semnal
SORIN ROŞCA
•OLIMPIU VLADIMIROV: Adânc de fântână, versuri, Editura “Ex
Ponto”, Constanţa, 2011.
Cu infinită discreţie, ca şi cum ar dori să nu deranjeze pe nimeni cu
faptul că îndrăzneşte când şi când să-şi încredinţeze gândurile colii albe
ce ia drumul tiparului, prieten mereu înveşmântat într-un zâmbet de lumină
cu toţi scriitorii cărora le-a fost, de-a lungul câtorva decenii, călăuză prin
ţinuturile stăpânite de vrajă ale Dunării şi Deltei, Olimpiu Vladimirov ne
reţine din nou atenţia cu un volum de versuri: Adânc de fântână, titlu
ce semnifică în mod inspirat necesara reîntoarcere către izvoare, către
zonele tainice ale purităţii şi temeiniciei, într-o epocă meschină şi crâncenă,
într-un timp al pragmatismului feroce, al confuziei, chitsch-ului şi
al mizeriei morale.
Ca şi în precedenta carte, Identitate (Editura „Ex Ponto”, Constanţa,
2008), remarcabilă este concizia celor mai multe dintre poemele sale.
Esenţializat prin îndepărtarea oricărei urme de zgură, textul devine o
bijuterie, poezie în stare pură sau zicere cu tentă aforistică, în fapt o
metaforă cu irizări diamantine: „Mătasea florilor de cireş/ se destramă sub
aripa/ unui fluture alb” (Florar); „Păsări adormite -/ În preajmă, lumina lunii/
a înnoptat pe ramuri” (Vis); “Numai capul/ rostogolit pe butuc/ ştie că am
îngenunchiat/ în faţa măreţiei morţii!” (Capul); „Zăpezile troienesc pragul/
cu urme de lupi;/ îngrijorată, clipa ce se naşte/ adulmecă primejdia” (Clipa).
Olimpiu Vladimirov nu şi-a propus să scrie în manieră tradiţional-orientală,
dar numeroase micropoeme ale sale sunt veritabile haiku-uri.
Un alt element definitoriu este coerenţa viziunii sale, remarcabilul echilibru
între idee şi sentiment. Patosul metafizic se armonizează surprinzător
cu arhitectura neoromantică a poemelor grupate în zona centrală a cărţii,
autorul evitând preţiozitatea, emfaza ori parada textualistă, găselniţele la
modă şi jongleriile verbale. Tocmai de aceea, mai ales poemele de factură
erotică dau cu prisosinţă măsura talentului său şi se constituie în piese
de rezistenţă ale acestui volum: „Despletesc/ noaptea lungă a părului tău/
pierdut în miresmele ierbii;// Mă ascund/ de ochiul viclean al lunii/ care-ţi
păzeşte cerul sânilor;/ Doar aşa te pot săruta/ cu bucuria tandreţii;// Aştept
mirajul trezirii/ să-mi cumpăr dimineaţa/ cu mărunţişul stelelor rămase/
în candele de rouă.” (Miraj). O remarcabilă contribuţie la ruşita deplină a
acestui proiect editorial şi-a adus cunoscutul artist plastic tulcean Eugen
Bratfanof, autor al copertei şi al inspiratelor ilustraţii interioare.
Ex Ponto nr. 3, 2011
169