Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Când peste două zile, mult mai aproape de hotel, pe un alt mare bulevard,
am întâlnit o bicicletă asemănătoare, dar nu identică, pedalată de femei, câte
cinci de fiecare parte, planturoase şi zgomotoase, nu ne-a mai impresionat la
fel de mult, mai ales că ne stricase plăcerea de a crede că Bier Bike-ul mânuit
de bărbaţi era un unicat.
Cum călătorului îi este dat să umble, am să continui şi eu să refac cărările
şi căutările frumuseţilor Berlinului de ieri şi de astăzi, descoperite de mamă şi
fiu prin dorul neaşteptat de a fi împreună într-un oraş de referinţă european
şi legendar.
După ce ne-am imaginat ce-ar fi fost să fie, dacă nemţii ar fi câştigat
campionatul mondial de fotbal am devenit mai tereştri şi am luat încet-încet
drumurile ce ne scoteau în cale, rând pe rând, obiective propuse sau surprize
apărute în zig-zagul străzilor străbătute cu răbdare. Ghid ne aveam pe noi
înşine, cu intuiţia ori imaginaţia excursionistului.
Am intrat într-o parte a parcului fără restricţii, în stânga marelui bulevard,
ca să putem admira Palatul Bellevue, reşedinţa oficială a Preşedintelui Federal,
situat într-o minunată grădină, o construcţie impunătoare ridicată în 1786
pentru Principele August Ferdinand de Prusia, fratele mai mic al lui Frederic
cel Mare. Parcul liniştit al clădirii cu două nivele, cu intrări pentru trăsurile de
altădată, departe de zarva lumii, adăpostea şi câteva statui şi flutura în vânt
steagul Germaniei, anunţând simbolic semnificaţia locului.
Ţinta noastră era să ajungem la Poarta Branderburg, dar până acolo,
străbătând parcul pe potecile umbroase, trecând dintr-o parte în alta, fără
oprelişti, departe fiind de Coloana Victoriei, am dat peste Casa de Cultură a
Sindicatelor în preajma căreia am stat să ascultăm armonii de muzică clasică
ce veneau din câteva zeci de clopote de mărimi diferite suspendate pe
verticală, aşa ca pe un rug sonor neîntrerupt, ce picau foarte bine în liniştea
parcului, chiar dacă era spre amiază. Sunetul muzicii ne-a însoţit mai multă
vreme, picurându-ne în suflet bucurie şi speranţă.
Ex Ponto nr. 3, 2011
205