Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

fulgi cu tot. Alergă fugărit de o fantomă pârţâitoare până la vehiculul uitat în
soarele gol şi ochios. Urcă în grabă, trânti portiera ruginie şi dă-i înainte spre
coclauri. Se întoarse într-un târziu, cu gând să îşi liniştească pasagerul. Însă
locul din dreapta era gol, nici măcar amintirea expertului înarmat cu mincioc
şi beţe pe măsură nu-i mai bântuia tărăboanţa. Lăsă să-i scape un oftat.
Într-un fel, era mai bine aşa. Singur nu avea cum să se facă de râs, putea
zăbovi oriunde, putea trage un pui de somn în vreo căpiţă cu fân, liber şi
stăpân pe soartă.
Ar fi încercat să se întoarcă un pic într-o rână, parcă amorţise de tot, însă
trupul, ca de obicei, nu îl asculta. Zăcea între păturile acoperite cu cearşafuri
ţepene de atâta scrobit, lăsându-şi mintea, câtă era, să facă ce vroia. Era
mulţumit că totuşi lumea, confundându-l cu răposatu’ taică-său, îi spunea dom’
avocat... că el nu era decât un puric de aprod, nu avea nici o importanţă. Îşi
putea imagina că face şi drege, şi asta îi era de ajuns. Singura lui ispravă, de
când căzuse la pat, era că izbutise să lase în urmă regretele, invidiile, tristeţile
inutile şi să-şi elibereze gândurile din lanţurile grele ale consecinţelor suferinţei.
Nu cerea mult de la viaţă, se mulţumea şi cu un borcănel de icre Nautilus
drept prânz, în timp ce privea pe fereastră pescăruşii oportunişti mutaţi la el în
curte, ploile perforante, norii gutoşi, avionul de trei noaptea. Aduna în tăcere
elemente, forme şi culori necesare unei aventuri extraterestre, într-o bună zi
avea să scotocească, atârnând cu capul în jos, prin praful sticlos al lunii, în
căutarea delicatelor urme de călcâi ale unei lunatice pe măsura pretenţiilor
lui de mare visător. Dar până una alta, s-ar mai întoarce un pic în maşina
care se îndrepta spre un lac iluzoriu, cu el cu tot, în plin soare... aerul vâjâie
prin fereastra deschisă, se aud deja broaştele orăcăind la unison undeva în
dreapta, linia orizontului, căcănie, unduieşte către gâtul lui sensibil, ca o funie
de mătase...
Ex Ponto nr. 3, 2011
26