Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

În Philosophia perennis, Petre Ţuţea scrie: „omul imperfect se mişcă între
transcendent şi imanent. Purul este rar şi îmbracă forma sfinţeniei. (...) Spectacolul
vremii noastre ne arată lupta celor două cetăţi augustiniene. În cea
dintîi - cea divină, există adevărul religios, creştin în esenţă, în cea terestră
domină: filosofia, ştiinţa, arta şi tehnica, a căror variabilitate ne arată că în
aceste discipline ale omului autonom pot exista foloase, plăceri, rătăciri şi nici
urmă de adevăr. Fiindcă adevărul a fost revelat teofanic, teandric şi trinitar.
Dacă gîndim creştineşte, omul stupid al vremii noastre nu este iremediabil
pierdut, deoarece, alături de cuceririle ştiinţei şi tehnicii, este învăluit de mister
şi fiindcă misterul este forma eliberatoare din mărginirea umană. S-ar putea
ca acest mister să-l trezească la înţelegerea limitelor capacităţii lui”.
A.I. Brumaru ne mai transmite replica fascinantă dată de Petre Ţuţea
la întrebarea că ce s-ar întâmpla cu el, conservatorul, dacă într-o bună dimineaţă
a istoriei s-ar trezi fără conştiinţa de român, vorbind o limbă nouă
Iată răspunsul: „Nu ştiu. Eu consider negativă o astfel de mutaţie, dacă pot
să-i spun astfel. Cred, însă, că această transformare bruscă mi-ar produce
impresia unui om beat care mai nimereşte drumul acasă.”
Într-un interviu acordat publicistului Vartan Arachelian, la întrebarea dacă
a fost ori nu legionar, Petre Ţuţea a răspuns: „N-am fost niciodată. În tinereţea
mea, aşa cum am mai spus, am fost de stânga şi chiar am scos împreună cu
Petre Pandrea, prin anii treizeci, o revistă care se numea chiar Stânga”.
Cassian Maria Spiridon, ajutat de formaţia sa tehnică, întreprinde o analiză
de referinţă, limpede şi sistematică a gândirii lui Petre Ţuţea (Petre Ţuţea şi
stilurile culturale) pe care nu o putem prezenta aici, unde reliefează aspectele
generale ale personalităţii gânditorului.
Mircea Coloşenco consideră că filosofia lui Petre Ţuţea, desprinsă dintr-o
conştiinţă naţională originală, se întemeiază pe viziunea religioasă creştinortodoxă,
structura lumii fiind dominantă de triada: Dumnezeu - Natură - Om,
în care: „Dumnezeu este autorul creaţiei, Natura - creaţia însăşi, iar Omul - fiu,
partener şi interpret al Naturii, autor al creaturii, creaţia fiind eternă (eternitatea
însemnând «timpul pur», la Goethe), iar creatura - evolutivă”.
Petre Pandrea (Memoriile mandarinului valah) îl prezintă astfel pe Petre
Ţuţea: „Îndeobşte, Petre Ţuţea iubeşte solilocul, acaparează discuţia, nimiceşte
conversaţia, dă drumul unei orgi năprasnice şi siderează spectatorii
comeseni şi pe amfitrioni cu spectacolul magnific al unei inteligenţe monstruoase
şi al unei biblioteci, aparent, răsturnate. Nimeni nu mai îndrăzneşte
să dea replici, fiindcă Ţuţea dă toate replicile, pro şi contra, contra şi pro sau
pro-contra. Ar fi indecent să ţii piept raţionamentelor, sofismelor şi fanteziilor
lui Ţuţea.”
Petre Ţuţea a fost acuzat de intenţia de răsturnare şi uneltire contra regimului,
apoi de spionaj economic în favoarea anglo-americanilor când era
director la Oficiul de studii din Ministerul Economiei Naţionale şi avocatul Petre
Pandrea l-a apărat dovedind un curaj exemplar.
Cele mai multe informaţii despre Petre Ţuţea le găsim în Jurnal, cu Petre
Ţuţea, realizat de Radu Preda, din care spicuim câteva afirmaţii ale gânditorului:
„Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent
la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii.
Singura nădejde este că, om cum sînt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa...” „În
generaţia mea, Noica a fost considerat interesant, dar nu şi inteligent. Ca şi
Eliade. Ştii cine a fost inteligent în generaţia mea Cioran. Este un om extrem
de inteligent, aproape vicios. Nu e un înţelept, ci un disperat. Disperat, el
Ex Ponto nr. 3, 2011
109