Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

detaliului impus atenţiei în detrimentul întregului. Cu toate acestea, o parte din
picturile lui Moreau conţin o mise en abîme a acestei relaţii tensionate dintre
viziune şi ulterioara ei fragmentare compoziţională. Această tensiune este
transpusă şi la nivelul personajelor, între Salomeea şi capul tranşat al Sfântului
Ioan Botezătorul, între Oedip şi Sfinx sau este decelabilă prin „apariţii”, prin
prezenţe ale numinosului: divinităţile care patronează masacrul peţitorilor, Zeus
care i se arată lui Semele în toată splendoarea însemnelor divine, hierofanie
distructivă pentru imprudenta sa iubită etc. Estetica decadentă este edificată
prin scenarizarea acestei tensiuni vizibile în arta lui Moreau şi a restaurării
principiului ei de coeziune în chiar punctul de dispersie, de destructurare al
ei, fixare fascinată, meduzantă a vidului. Oedip şi Sfinxul se confruntă prin
intermediul privirii, dramatizare a tensiunilor ce rezidă din ciocnirea contrariilor
transpuse aici în registrul capacităţii de seducţie; sau la nivel structural,
între realismul anatomic şi ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus
o transformă în cenuşă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine
interzisă a divinităţii pe care o ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea
şi transformat în neant. În Peţitorii (Les Prétendants, 1852-1860) divinitatea
prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra scenei de carnaj
se reface în punctul central al apariţiei ca şi în dialogul dintre Sfinx şi Oedip
reluat în Apariţia, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră
a capului Sfântului Ioan care exercită asupra ei o atracţie irepresibilă pe care
numai forţa numinosului o are, ca şi în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariţia
(L’Apparition, 1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte, o
posibilă soluţie de coeziune, de recentrare a câmpului vizual, şi, pe de altă
parte, fiind punctul de articulaţie a subversiunii disolutive a detaliului, aşa
cum remarcă şi John Reed. „For the most part Moreau employed traditional
schemes to organize his paintings, but the organization is often insidiously
undercut by powerful symbolic details that become independent centers of
energy. [...] Moreau’s paintings seem to allow a great deal of autonomy to
their details, though they are usually constrained by a firm though bizarre
and recondite imaginative scheme.” 16 Chiar într-un context narativ pe care-l
revendică pictura lui Moreau, „naraţiunea”, ca şi în cazul romanului lui Gustave
Flaubert şi a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis
„simbolurilor” care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar „intriga”
care asigura coeziunea picturii academice dispare. Practic, compoziţia se
organizează pe acest plan secund al interpretării şi nu al temei ca atare, prin
raportarea la un model prestigios, împrumut livresc mediat de alţi artişti care
au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observaţie de nuanţă a lui
Victor Brombert cu privire la romanul lui Gustave Flaubert, Salammbô, pe
care o consideră valabilă şi pentru pictura lui Moreau, observaţie privitoare la
relaţia dintre animat şi inanimat, dintre organic şi anorganic: „A cause de cette
double tendance [...] la distinction entre l’organique et l’inorganique disparaît,
et l’être et le devenir tendent à se confondre.” 17 De aici rezidă impresia de
stagnare, de imobilitate din picturile lui Moreau; chiar atunci când tema indică
anecdoticul şi implicit mişcarea ca în Salomea dansând în faţa lui Irod (1876)
avem senzaţia de litificare unde gestul apare suspendat în afara timpului. Totul
în jurul Salomeei rămâne imobil, iar această imobilitate se răsfrânge şi asupra
gesturilor ei, transformate într-o hieroglifă hieratică şi crudă. De fapt, nu atât
apropierea de literatură, cât relaţia cu o anumită literatură, literatura decadentă,
pune în evidenţă specificul picturii lui Moreau şi reţeaua de tensiuni, rapeluri
şi defazaje între viziune, idee şi realizarea ei într-un ansamblu complex. Chiar
Ex Ponto nr. 3, 2011
187