Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Daniel Corbu:<br />
„Toate măreţiile lumii s-au întâmplat<br />
pornind de la un vis”<br />
S<br />
― Sunteţi, aşa cum şi zecile de cronici scrise despre poezia dumneavoastră<br />
o confirmă, unul dintre cei mai apreciaţi poeţi ai generaţiei<br />
optzeciste; un adevărat îmblânzitor al cuvintelor, cărora le cunoaşteţi<br />
foarte bine puterea. Totuşi ce înseamnă a fi poet în acest veac pe care-l<br />
numiţi „prezent etern”, „corigent la visare”<br />
tarea de îmblânzitor al cuvintelor mi se potriveşte. Poate fi şi o ocupaţie, aşa<br />
cum o ocupaţie poate fi privitul prin nervurile frunzei. Dar puterea cuvintelor<br />
n-o cunosc. Biblia începe cu „La început a fost cuvântul”, baza fiinţării lumii<br />
şi nu întâmplător mantrele aruncate de şamani erau un cuvânt sau un grup<br />
de cuvinte care puteau nu numai face rău, dar chiar să ucidă. Prin urmare,<br />
şi poeţii sunt sclavii cuvintelor, tertipurile lor pentru ca un cuvânt să se aşeze<br />
la locul său şi să dea strălucire unui text critic seamănă cu ale îmblânzitorilor<br />
de lei. Asta pentru că au trecut acele timpuri în care poetul (de acum patru<br />
mii de ani, să spunem!) obţinea efecte poetice doar prin rostirea unor cuvinte<br />
precum copac pasăre spumă de mare. O numire ca asta te trimitea, fără niciun<br />
fel de paşapoarte vizate, într-o stare poetică. Iar pe poetul de atunci mi-l<br />
închipui având o linişte olimpiană, chiar dacă scria Povestea lui Ghilgameş,<br />
Rāmāyana, Rubayatele sau Cântarea Cântărilor.<br />
Aţi observat bine că vorbeam într-un poem de tinereţe despre acest timp<br />
că e „corigent la visare”. E o constatare întristătoare nu numai pentru poeţi.<br />
În lumea asta toate măreţiile s-au întâmplat pornind de la un vis. Dar în perioada<br />
noastră modernă – postmodernă lucrurile s-au schimbat. Cum spunea<br />
şi bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui poet român adevărat: „Iar<br />
în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, eşti pierdut<br />
şi eşti ridicul”. Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupaţie donquijotescă!<br />
De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile<br />
postmoderniste ale discontinuităţii şi pluralismului, limbajele experimentale<br />
au complicat totul. Şi, fără îndoială, poetul a decăzut din rolul de sacerdot al<br />
cetăţii, de apostol al umanităţii, însă poezia, îmi place să cred, va reveni la<br />
simplitatea ei presocratică.<br />
Ex Ponto nr. 3, <strong>2011</strong><br />
― În ce împrejurări aţi scris prima poezie şi cine v-a ascultat (citit)<br />
pentru prima dată creaţia<br />
― Sunt născut la Târgu Neamţ, un orăşel din Munţii Neamţului, dar<br />
am copilărit la Vânătorii de Neamţ, sat la hotar cu Humuleştii celebri, aflat<br />
în dreptul Cetăţii Neamţului, răsfirat pe firul Ozanei. Prin urmare, născut în<br />
miraculosul ţinut al Neamţului, bălăcit toată copilăria în ştioalnele Ozanei.<br />
14