Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr. 3, 2011
194
– Fiecare ansamblu compoziţional poate fi „citit” într-un fel de alfabet
pe care fiecare artist îl preferă şi în care accentul poate să cadă pe linii,
pe forme sau culoare, pe simboluri…Ce „alfabet” preferaţi şi de ce
– Culoarea. Altfel m-aş fi putut face graficiană. Pe mine mă obsedează
culoarea; trăiesc prin culoare. Şi simbolurile, dar mai puţin. Simbolistica o poţi
crea şi prin contrastul acromatic în alb şi negru.
– Aţi participat la numeroase expoziţii. Ce impresie v-au lăsat întâlnirile
cu publicul şi ce aţi învăţat din ele
– Am multe expoziţii, peste o sută. Şi acolo a fost un examen ca să spun
aşa. Am învăţat că trebuie să faci o artă în care oamenii să se poată regăsi
în locurile acelea, dar şi că nu trebuie să te străduieşti să faci pe plac tuturor
pentru că nu se poate; fiecare are câte un artist preferat şi nu poţi să placi
tuturor, iar dacă cuiva nu-i place ce fac, n-am să mă supăr, dar am să mă
gândesc – fără a face din asta o obsesie – de ce anume nu am reuşit să
pătrund în sufletul omului aceluia… mă gândesc şi aşa.
– Să înţeleg că încercaţi să-l faceţi pe om să-şi vadă, să-şi regăsească
privind picturile dumneavoastră, inima
– Se poate spune şi aşa.
– Cum vedeţi arta zilelor noastre şi care vă este crezul artistic
– Există multe valori la ora actuală dar din păcate şi foarte mult kitsch
şi spre nemulţumirea şi disperarea mea, tocmai generaţia tânără nu este
capabilă de a distinge valoarea de nonvaloare şi mă simt întristată. Au fost
marginalizaţi mulţi, ca să apară unii… care nu au ce spune. Care ar putea
fi soluţia acestei situaţii… Înainte, când omul mergea mai mult la Biserică,
parcă nu simţea atât de multă nevoie de a fi artist… EL… şi nu era aşa de
chinuit de orgolii. Poate că a dispărut tocmai ceea ce nu trebuia să dispară
- legătura cu înălţimile.
– Ce stare sufletească vă este necesară pentru a picta Ce anume
vă determină să vă apropiaţi de şevalet, sau cu alte cuvinte cum arată
…muza
– În primul rând trebuie să fiu singură. Eu şi cu Dumnezeu. Atât. Nu am
atelier. Prefer să pictez acasă.
– Ce credeţi că reprezintă arta pentru societate şi cât de apropiaţi de
artă credeţi că mai sunt în această perioadă oamenii
– Fără artă, cred că sufletul este gol. Fără artă, lumea ar fi o lume fără
culoare, doar în alb, negru, sau gri… şi când este gri… cât de greu ne este.
– Pentru orice artist, fiecare lucrare este ca şi un copil al său şi greu,
tare greu ar putea să spună de care anume se simte mai ataşat. Totuşi -
există întotdeauna acel totuşi – de unele dintre creaţiile sale se ataşează