Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Despre această eroare a totalitarismului nazist avem o altă mărturie nemijlocită,
de această dată înregistrată, într-o scrisoare expediată de la Berlin
în 27 decembrie 1933 către Comarnescu. Aici tânărul bursier marchează
ruptura, schimbarea lui şi progresiva înstrăinare datorată momentelor în care
tonalităţile emotive ale melancoliei şi ale durerii morale traversează puternic
fibrele interioare ale vieţii psihice. În imposibilitatea de a se opri în angoasa
în care subiectul simte că dispare, iată că opera paroxistică a delirului îşi face
intrarea. Ideea Schimbării la faţă a României este deci concepută în contextul
Germaniei naziste şi „virusul culturii germane” prinde realmente rădăcini în
„istoria” personală a lui Cioran:
Sunt un individ, care sub influenţa suferinţei m-am transformat total [...]. Cred
cu frenezie şi cu fanatism în virtuţile neliniştii şi ale suferinţei şi cred cu atât mai
mult cât acestea, dacă m-au deznădăjduit şi m-au otrăvit, nu mi-au creat mai puţin
o conştiinţa a destinului meu, o exaltare ciudată pentru misiunea mea. În culmea
celei mai teribile deznădejdi, mă apucă bucuria de a avea un destin, de a trăi o
viaţă cu morţi şi tranfigurări succesive, de a face din fiecare clipă o răspântie. Şi
sunt mândru că viaţa mea începe cu moartea, în deosebire de viaţă majorităţii
oamenilor care sfârşesc cu moartea. Eu simt moartea în trecut, iar viitorul îl văd
ca un fel de iluminare personală. Nu mă tem că voi muri, ci toată frica mea interpretează
moartea ca o forţă în premisele şi sursele existenţei. [...]
Momentele de teamă sunt cele mai greu de lămurit, deoarece ele te invadează
prea organic pentru a avea distanţa ta de ele însele. Aş vrea să scriu
odată o analiză a neliniştii [...]. Amestecul de mister, de vibraţie şi de luciditate
face din nelinişte un complex foarte ciudat. Ceea ce vreau să-ţi spun este că pe
mine aceste lucruri nu mă interesează numai ca fenomene psihologice, ci mai
cu seamă pentru semnificaţia lor metafizică, întrucât ele sunt revelatoare pentru
cunoaşterea existenţei, cât şi pentru structura acestei existenţe. 31
După ce-i descrie această experienţă, Cioran îi mulţumeşte lui Comarnescu
pentru susţinerea lui în acordarea premiului. Spune că a avut încredere doar
în el şi în Eliade. Acum urmează fragmentul cel mai des citat din scrisoare,
extrapolat aproape forţat din contextul său pentru a consolida interpretările
alarmiste şi spectaculare, care totuşi favorizează ipoteza incubaţiei virusului
rinoceritei în Germania aşa cum a fost diagnosticat de Ionesco în celebra lui
piesă. Cioran încheie scrisoarea cu această amară consideraţie:
Unii din prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist din anumite raţiuni
de oportunism. Adevărul este că sunt anumite realităţi aici care-mi plac şi sunt
convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit, dacă nu distrus, printr-un
regim de dictatură. În România numai teroarea, brutalitatea şi o nelinişte infinită
ar putea schimba ceva. Ar trebui arestaţi toţi românii şi bătuţi la sânge; numai
aşa un popor superficial ar putea face istorie. E teribil să fii român: nu câştigi
încrederea afectivă a nici unei femei, iar oamenii serioşi zâmbesc; când te văd
deştept, te cred escroc. Dar cu ce am greşit eu de trebuie să spăl ruşinea unui
popor ce n-are istorie 32
Obiectul ultimativ al fiecărei fantezii este hegemonia privirii, adică supremaţia
privirii Celuilalt, şi acest lucru este valabil atât pentru politică cât şi pentru
sex. În acest punct ne putem întreba ce i s-a întâmplat bursierului, dezrădăcinat
şi transplantat aproape forţat în Germania. Din scrierile jurnalistice, mai ales
cele mai frenetic politice şi delirante pe care le va expedia la puţină vreme în
România începând cu 1934, se poate observa evenimentul extraordinar din
întreaga istorie a Occidentului. Se pare că tânărul Cioran a fost fascinat de
Ex Ponto nr. 3, 2011
99