Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

trimiteau cu animalele şi-mi plăcea să mă duc cu ele. Îmi plăcea şi cu copiii,
dar preferam să nu-mi stea prea mult în preajmă… desenam. Îmi plăcea să
desenez ilustraţii pentru diverse poveşti sau povestiri pe care le citisem.
– Aceasta înseamnă că pe atunci desenaţi şi oameni Întreb pentru
că am observat că în tablourile dumneavoastră figura umană lipseşte.
Ce s-a întâmplat cu oamenii Unde au dispărut
– Da, mă pricepeam la figura umană. De fapt în facultate ceea ce se
studiază cel mai mult este figura umană şi eram apreciată pentru desenul
meu, însă venind aici în Tulcea, unde mai toată lumea făcea peisaj, mai puţin
compoziţie… poate că nu este încă târziu să fac şi compoziţie. Am pictat mult,
am făcut sute de tablouri, despre unele îmi amintesc pe unde le-am pictat,
despre altele nu şi uneori, când îmi revăd picturile prin casele oamenilor, le
privesc la fel cum mi-aş revedea o fotografie mai veche, din altă perioadă; simt
că…seamănă cu mine şi apoi le recunosc. A fost o vreme destul de lungă în
care m-am ocupat de arta vestimentară. Am lucrat mult şi am şi câştigat mult.
Făceam o îmbinare între aba, catifele, împletituri, până şi mătănii am aplicat
pe ele. Însă când au apărut buticurile, nu mai renta să cumperi materialele
care erau destul de scumpe şi ar fi însemnat să investesc mai mult decât ar fi
fost câştigul. Şi am renunţat. A fost şi o perioadă când a mers greu şi pictura
nu se mai vindea…sărăcie…ca şi acum.
– Sunteţi din câte ştiu, un artist polivalent; scrieţi, pictaţi… acum am
aflat şi despre pasiunea cu muzica… când v-aţi descoperit pentru întâia
dată valenţele creative şi cum
– Talentul a fost descoperit de alţii… La ţară oamenii nu sunt conştienţi de
capacităţile lor intelectuale. Habar n-aveam eu despre ce este acela talent.
Până-ntr-o zi când un profesor mai în vârstă - fusese învăţătorul părinţilor mei
şi mi-a fost şi mie o perioadă - văzându-mi desenele, mi-a spus că ar trebui să
fac o şcoală de artă. De învăţat am început să învăţ bine prin clasa a cincea,
pentru că m-am adaptat greu, din cauză că nu-mi plăcea la şcoală, pe atunci
se şi bătea şi trebuia să mă conformez unor reguli. Învăţam ca un pionier
harnic, eram cuminte în general…de obicei m-am conformat chiar dacă nu
mi-a plăcut. Acum… îmi reproşez uneori lipsa de toleranţă pentru moment.
– Ce legătură credeţi că există între scris şi pictură Şi ce anume,
scrisul sau pictura vă ajută să vă exprimaţi mai bine
Ex Ponto nr. 3, 2011
– M-am apucat de scris cam în urmă cu doi ani. Am impresia că am
nevoie de ambele forme de exprimare. Şi ambele forme de exprimare cred,
implică aproximativ aceeaşi ardere. Poate doar că pentru pictat este nevoie
de mai mult efort fizic. Sau poate pentru că am ajuns la o anumită vârstă şi
simt nevoia să vorbesc cu mine însămi. Aşa îmi cere sufletul…Uneori mi-au
displăcut dialogurile cu alţii, aşa că mă simt mai bine scriind… Am atâtea idei,
este o aşa de mare gălăgie a ideilor în capul meu şi fiecare se doreşte scoasă
la lumină, încât cred că acum a venit şi momentul lor.
192