Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

dacă nu a stat în intenţia sa, pictura lui Moreau poate fi „citită” şi prin raport
cu romanul lui Flaubert, Salammbô (1862) sau cu Tentaţia sfântului Anton
(1874) inculcând ideea unei predări de ştafetă. „De fait, certains ont vu en lui
le successeur direct de Flaubert, createur non seulement de Sallambô mais
aussi de La tentation de Saint Antoine. Le foisonnement de details visionnaires
de cette derniere oeuvre semble particulierement proche, dans l’esprit, des
tableaux de Moreau.” 18
Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura
lui Moreau o constituie tendinţa ornamentului de a înghiţi întreg spaţiul şi în
general orice corporalitate. Acesta face parte din aceeaşi estetică decadentă a
fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde
să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii
academice nu trece la stilizarea întregii compoziţii, aruncând-o în bidimensionalitatea
Art Nouveau-ului ca în picturile lui Jiri Mucha, spre exemplu.
La aceasta se adaugă dispersia surselor, succesiunea în palimpsest a
crochiurilor, a bruioanelor, care preced pictura, elemente care ulterior participă
la un montaj complicat, de unde, în opinia lui Rapetti, derivă şi eteroclitul,
structura compozită, sedimentară a picturilor lui Moreau. Acestui ansamblu
realizat pe baza laboratorului de creaţie i se adaugă aluziile, citatele cele mai
diverse, o parte menţionate anterior. „L’accumulation des énoncés de sujets
possibles, de croquis, copies, dessins d’après les publications les plus diverses
– des récits de voyages illustrés jusqu’aux planches tirées de recueils
zoologiques – les études d’après le modèle vivant, les souvenirs de paysages
serve un art composite et d’autant plus déroutant qu’il amalgame, y compris
quant à la technique picturale, les références les plus diverses: citations de
Mantegna, couleur vénittiene, ciels de Corot, énergie romantique puisée chez
Delacroix ...Au sein de l’oeuvre coexisteront des strates d’histoire...” 19
Aceste crochiuri, eboşe, schiţe după mari maeştri sunt organizate muzeal
de către pictor care se ocupă în ultimii ani ai vieţii de ultima sa operă: Muzeul
Gustave Moreau. Acest fapt demonstrează intenţia pictorului de a oferi o
viziune coerentă a operei sale, pe un portativ tematic care relevă armonicele
stilistice. După contabilitatea ţinută de Gilbert Durand 20 , avem 25 de reluări
ale temei Himerei, 6 ale temei Sirenelor, 6 ale Messalinei, 13 ale Pasifeei,
16 ale Elenei, 3 ale lui Circe, 10 ale Medeei, 5 ale Dalilei şi 18 ale Salomeei.
Ceea ce probează şi o transpunere aproape muzicală a operei sale, într-o
armonie care se bazează pe o serie de recurenţe, pe diferite tonuri, dar care
dau operei sale coerenţa compoziţională dorită.
Ex Ponto nr. 3, 2011
1.Elena Mateescu, „Cronicile pariziene ale Mariei Bengescu” în Studii şi Cercetări de
Istoria Artei (Seria Artă Plastică), Tom. 20, Nr. 1, 1973, p.84.
2. Rodolphe Rapetti, Le Symbolisme, Flammarion, Paris, 2005, p.40.
3. Marie Bengesco, „Le musée Gustave Moreau” la rubrica „Lettres, Sciences et Arts” în
L’Indépendance roumaine, XXVII, nr.8144 din 14/27 mai 1903, pp.2,3.
4.Al Bogdan-Piteşti, « Impression d’art. M. Vermont. » în Revista orientală (Revue francoroumaine)
Anul I, nr. 1 mai 1896, p.11.
188