Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

ameninţă şi spune lucruri ciudate. El l-a alungat pe neisprăvit cu o lovitură de
picior, pentru că numai El avea drept să cântărească ceva despre locul Lui şi
despre ai locului Lui, dar a ţinut minte. Şi chiar a hotărât...
Dar fapta hotărârii a aşteptat până când caprele grele (două) au născut,
amândouă, doi iezi morţi...
Ploua cu ruperea cerului. El şi-a prins o ţoală în jurul şoldurilor, a luat cuţitoiul,
S-a dus întins la coliba mijlocie, le-a dat afară cu un gest pe toate cele
care puteau să se mişte, apoi le-a înjunghiat repede şi dibaci pe bătrânele
înţepenite în culcuşuri. A poruncit grupului strâns afară să facă, dincolo de
zid, după puteri, un rug.
Rugul avea să ardă, după ploaie, două nopţi la rând...
În dimineaţa următoare, între orizontul stepei şi zid, nu foarte departe de
crângul aproape stins, pe linia care ar fi unit şi rugul, şi poarta, au apărut,
mişcându-se spre Loc, nişte călăreţi, tâlhari nomazi. Mulţi. Foarte mulţi...
Alarma a dat-o Alba, de lângă jarul mocnit şi cenuşa fierbinte, doar aşa
desprinzându-se din acea vecinătate...
Pe El L-au trezit cu ţipete înalte şi urlete...
...Chiar dacă nu S-ar fi lăsat în petrecerea dulce-ameţitoare şi rea, din
ultimele timpuri, El nu ar fi găsit destulă putere, acum, ca să pareze o asemenea
cumplită lovitură. Constructorul avusese dreptate, spunând că unui
zid mare îi trebuie o mare apărare. (Constructorul sau... Moşul...)
Totuşi, măcar să-Şi fi dat sieşi, de înţeles, că nu zăcuse...
Ce ar fi putut face, în acele ultime timpuri...
Ar fi putut meşteri mai multe arme, mai ales din cele pentru aruncat (arcuri,
prăştii), mai eficace în apărare decât altele, având în vedere că perechile de
braţe care Îl ajutau în apărare erau braţe femeieşti...
Ar fi putut căli, cât de cât, aceste braţe (cu minţi cu tot), în exerciţii zilnice,
aşa cum făcuse şi El, cândva, la staţia aceea din stepă...
Ar fi putut săpa din nou gropi (cu ţepuşe pe fundul lor), în faţa zidului, ca
acelea pentru lupi, dar mai mari şi mai multe şi mai bine mascate...
Chiar şi în cuprinsul locului ar fi fost de făcut câte ceva, ceva bun pentru o
apărare continuată dincoace de zid, în eventualitatea (aşteptată) că atacatorii
treceau dincoace...
Dar...
...spre zidul atâta de lung se apropia, deocamdată oblic, o armată de
nomazi înarmaţi (poate nu pentru un asediu, dar şi pentru un asediu), care
avea să treacă uşor sau mai greu alcătuirea de piatră şi avea să devasteze
locul; locul Lui...
El se ridica dintr-un vis...
Şi fusese trezit dintr-un vis adevărat pe care nu-l mai avusese şi pe care,
dacă nu ar fi fost trezit cu urlete, l-ar fi ţinut minte: era tânăr, adică era mai
tânăr, privea un perete înalt şi oarecum întunecat, şi un desen de pe acel
perete, iar desenul era ea, Lucilia-Marea pe care a făcut-o, cu o chemare, să
iasă din desen şi să-L îmbrăţişeze, iar dacă a şi strigat -o pe un nume, ea s-a
încruntat, a rostit altul dar tot a venit...
A privit, de pe colina-turn, în dreapta şi în stânga, pe zidul pe care mai
mult gonise apărătoarele locului. L-au trecut fiori reci şi o sudoare la fel de
rece I s-a strâns pe spinare şi la tâmple...
Fetele, care nu acopereau nici pe sfert lungimea de apărat, pentru că
se strânseseră unele în altele, tremurau, ghemuite şi ghemuite pe armele şi
armele improvizate, arme de folosit abia dacă şi-ar mai fi adus aminte cum...
Ex Ponto nr. 3, 2011
59