Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
LIVIU LUNGU<br />
Înţelepciunea primului stăpân<br />
(relatare)<br />
M<br />
Ex Ponto nr. 3, <strong>2011</strong><br />
46<br />
IV<br />
uţi-orbi-surzi.<br />
Muţi, când nu aveau ce spune, orbi la ce nu trebuiau să vadă, surzi la ce<br />
nu trebuiau să audă.<br />
Perfect completându-se în mişcări, în mişcările-colaborări.<br />
Foarte iubitori de piatră şi foarte cunoscători ai lucrului cu piatra.<br />
Foarte ascultători, cumva chiar supuşi meşterului mare.<br />
Credincioşi de un fel aparte; nu li se putea ghici zeul tutelar (zeii).<br />
Misterioşi, fără să pară că vor să fie.<br />
Erau mulţi; de şapte ori câte zece, şi îşi aşternuseră tabăra la marginea<br />
stepei, la marginea locului.<br />
Tabără cu de toate. Sălaşuri, adăposturi pentru oameni şi pentru cai, ţarc<br />
pentru animale (aduseseră porci, capre, oi şi patru vaci), coteţe şi cuşti. Şi<br />
un umbrar.<br />
Începuseră lucrul imediat de cum se aşternuse tabăra. Vreo douăzeci,<br />
douăzeci şi cinci dintre ei îndepărtau piatra aşezată de El şi lărgeau şi lungeau<br />
şanţul pentru temelie, iar alţii porniseră acel du-te-vino, cu toate căruţele, după<br />
piatra nouă, pe la Râpi dar mai ales la castrul de la răspântie, părăsit şi tocit<br />
de barbari, de hoţii de piatră şi de intemperii.<br />
Păreau că se grăbesc, dar nu făceau nimic de mântuială.<br />
După cum Îi spusese locţiitorul, îi aştepta o mare, o foarte mare lucrare,<br />
undeva. Undeva...<br />
El, până să se încheie două săptămâni, apucase să vorbească numai cu<br />
locţiitorul, şi numai de trei ori, şi numai puţin...<br />
Prima oară, când se întâlniseră-reîntâlniseră la punctul ştiut, în ziua ştiută,<br />
locţiitorul îşi luase ajutorul şi Îl urmase, să vadă ce trebuia văzut şi mai ales<br />
linia marginii locului, dar o străbătuse singur, chibzuind...<br />
A doua oară, de la prima, trei zile, după ce sosiseră toţi şi li se dăduseră<br />
porunci. Locţiitorul şi El discutaseră mai mult şi El, la sfârşit, oferise-înmânase<br />
jumătate din cantitatea de aur... (Fermecat nu de bani, ci de frumuseţea şi<br />
strălucirea obiectelor de preţ, mai întâi, la a doua răsuflare locţiitorul le-a lăsat<br />
să cadă din mâini şi L-a pus să jure că acelea nu sunt nici furate, nici luate<br />
de la vreun templu, nici scoase din vreun mormânt... )