29.12.2014 Views

Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

Nr. 3 (32) anul IX / iulie-septembrie 2011 - ROMDIDAC

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

LIVIU LUNGU<br />

Înţelepciunea primului stăpân<br />

(relatare)<br />

M<br />

Ex Ponto nr. 3, <strong>2011</strong><br />

46<br />

IV<br />

uţi-orbi-surzi.<br />

Muţi, când nu aveau ce spune, orbi la ce nu trebuiau să vadă, surzi la ce<br />

nu trebuiau să audă.<br />

Perfect completându-se în mişcări, în mişcările-colaborări.<br />

Foarte iubitori de piatră şi foarte cunoscători ai lucrului cu piatra.<br />

Foarte ascultători, cumva chiar supuşi meşterului mare.<br />

Credincioşi de un fel aparte; nu li se putea ghici zeul tutelar (zeii).<br />

Misterioşi, fără să pară că vor să fie.<br />

Erau mulţi; de şapte ori câte zece, şi îşi aşternuseră tabăra la marginea<br />

stepei, la marginea locului.<br />

Tabără cu de toate. Sălaşuri, adăposturi pentru oameni şi pentru cai, ţarc<br />

pentru animale (aduseseră porci, capre, oi şi patru vaci), coteţe şi cuşti. Şi<br />

un umbrar.<br />

Începuseră lucrul imediat de cum se aşternuse tabăra. Vreo douăzeci,<br />

douăzeci şi cinci dintre ei îndepărtau piatra aşezată de El şi lărgeau şi lungeau<br />

şanţul pentru temelie, iar alţii porniseră acel du-te-vino, cu toate căruţele, după<br />

piatra nouă, pe la Râpi dar mai ales la castrul de la răspântie, părăsit şi tocit<br />

de barbari, de hoţii de piatră şi de intemperii.<br />

Păreau că se grăbesc, dar nu făceau nimic de mântuială.<br />

După cum Îi spusese locţiitorul, îi aştepta o mare, o foarte mare lucrare,<br />

undeva. Undeva...<br />

El, până să se încheie două săptămâni, apucase să vorbească numai cu<br />

locţiitorul, şi numai de trei ori, şi numai puţin...<br />

Prima oară, când se întâlniseră-reîntâlniseră la punctul ştiut, în ziua ştiută,<br />

locţiitorul îşi luase ajutorul şi Îl urmase, să vadă ce trebuia văzut şi mai ales<br />

linia marginii locului, dar o străbătuse singur, chibzuind...<br />

A doua oară, de la prima, trei zile, după ce sosiseră toţi şi li se dăduseră<br />

porunci. Locţiitorul şi El discutaseră mai mult şi El, la sfârşit, oferise-înmânase<br />

jumătate din cantitatea de aur... (Fermecat nu de bani, ci de frumuseţea şi<br />

strălucirea obiectelor de preţ, mai întâi, la a doua răsuflare locţiitorul le-a lăsat<br />

să cadă din mâini şi L-a pus să jure că acelea nu sunt nici furate, nici luate<br />

de la vreun templu, nici scoase din vreun mormânt... )

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!