INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

acestora. Rolul informaţiei ca factor organizator, antientropic, nu poate fi înţeles fără apelul la
cauzalitate, condiţionare şi ordine legică. Universul informaţional comportă un gen specific de
cauzalitate: relaţiile cauzale de tip informaţional nu se supun legii conservării şi transformării
substanţei şi energiei; informaţia poate să dispară sau să crească 64 . Dar, dincolo de acestea,
omul şi societatea sunt sursa creativităţii în lume şi univers, puntea de legătură dintre formal
şi informal, dintre structural şi fenomenologic. Concepţia structural-sistemică nu mai
integrează satisfăcător creaţia şi intuiţia: “Intuiţia este, din punctul nostru de vedere, nu
numai mental-psihologică, ci şi ontologică (subl. ns.)…Dacă ar fi posibilă o tratare complet
formală a matematicii, de la fundamente până la ultimele ei consecinţe, atunci matematica ar
putea fi lăsată pe seama inteligenţei artificiale. Este adevărat că foarte multe aspecte intuitive
pot fi tratate formal, dar acest lucru nu este valabil până ajungem la fundamentele
matematicii. Aici formalul nu se poate închide şi nu rămâne decât a apela la intuiţia care se
dovedeşte efectiv complementară formalului. În dezvoltarea unui anumit domeniu al
matematicii, intuiţia poate înlocui formalul iar formalului i se poate găsi o intuiţie. Ele se pot
înlocui reciproc dar, şi mai bine, merg de fapt împreună. Există o complementaritate formalintuitiv,
evidentă în fundamentarea matematicii…De multe ori, intuitivul parcă
scurtcircuitează aride demonstraţii formale iar demonstraţia formală, necesară pentru
rigurozitate, parcă trebuie să respecte intuitivul. Dacă nu-l respectă, intuiţia nu a fost clară,
trebuie să fie corectată, este necesar un acord între intuitiv şi formal. Foarte multe relaţii sunt
sesizabile intuitiv şi apoi demonstrate riguros formal. Intuiţia apare inevitabil în funcţionarea
minţii umane, chiar atunci când urmăreşte demonstraţii matematice formalizate. De aceea, a
lucra numai formal înseamnă a introduce omul într-o maşină mentală, a-l informatiza” 65 .
Relaţia formal-intuitiv este specifică procesului elaborării constructelor teoretice. Ea
nu se întâlneşte numai în domeniul raţionamentului matematic şi al gândirii matematice, ci şi
în alte domenii ale ştiinţei şi culturii spirituale umane. De pildă, “naturalismul” cunoaşterii în
paradigma clasică a ştiinţei era fundamentat pe intuitiv, corespunzător percepţiei fenomenelor
fizice la scară macroscopică. Comunicarea în limbajul natural era considerată suficientă
pentru descrierea, explicaţia şi înţelegerea evenimentelor şi proceselor lumii naturale.
Formalismul matematic al fizicii clasice constituia expresia abstractă a acestui intuitiv,
manifestând sub unghiul viziunii filosofice un nemărginit optimism faţă de posibilitatea
cunoaşterii realităţii. Însă, noua paradigmă, neclasică (cuantic-relativistă), semnifică
pătrunderea într-o lume distinctă de cea a perceptibilităţii, a concretului senzorial. Noul
100