INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

neverbală în creier a semanticii, ca modalitate principală, informală, de cuplaj al creierului cu
ortoexistenţa. “Este semantic, în sens larg, tot ceea ce se referă la informaţia structurală cu
semnificaţie şi la informaţia fenomenologică de sens şi ortosens, sau la ambele…Semantica
formal-fenomenologică este astfel o semantică cu semnificaţie şi sens fenomenologic…O
semantică lingvistică reală, cu referire la limbajul natural, nu poate fi decât o semantică
formal-fenomenologică. Semantica formală nu poate cuprinde procesele de creaţie” 32 .
Autorul Ortofizicii insistă asupra unei semantici formal-fenomenologice, care să
îmbine formalul (semnificaţia, contextul şi referinţa) cu neformalul (fenomenologicul,
semantica de sens). În contextul acestei filosofii, prin neformal se înţelege ceea ce
- nu ascultă de reguli formale şi nici de euristici structurale (care au un cadru de
desfăşurare ce poate fi descris formal);
- este datorat unor euristici fenomenologice;
- “scoate” din automat, din sistem, porţiunea de realitate în care se manifestă;
- este un eveniment mai rar în univers în comparaţie cu evenimentele descriptibile formal;
- odată produs, sau dispare, sau se transformă în formal 33
Interesantă este şi tratarea conceptului de univers, mai ales a problemelor genezei şi
evoluţiei universului fizic. Detaşându-se de limitele cosmologiei actuale, dar păstrând totodată
rezultatele certe ale acesteia – în special ale modelului “big Bang”, care a primit o confirmare
puternică prin observaţiile astronomice din satelit -, M. Drăgănescu scrie: “Un univers este o
parte a cosmosului, fiind născut din cosmos, dezvoltându-se în cosmos şi dispărând în
cosmos…Un univers se naşte ieşind din ortoexistenţă, rămânând ancorat în ortoexistenţă şi
urmând să se retopească în ortoexistenţă, să-şi prelungească existenţa într-un fel sau chiar să
determine apariţia unui nou univers” 34 .
Dacă universul este distinct de cosmos (acesta fiind existenţa totală,
existenţă+ortoexistenţă), care cuprinde şi materia profundă şi materia fizică a universului,
atunci el are (sau poate avea) o evoluţie variabilă în funcţie de anumite legi de determinare.
Naşterea universului este dependentă de un “hazard” al informateriei (anumite fluctuaţii
incontrolabile ale sensurilor fenomenologice, prin cuplajul lumatie-informaterie, care
determină o încercare de univers). Asemenea naşterii biologice, universul nu este viabil
decât dacă acel cuplaj, odată realizat, se stabilizează pentru o perioadă de timp
nedeterminată. La finalul respectivei perioade, universul dispare în ortoexistenţă, aneantizat
de acţiunea implacabilă a unor legi entropice. Sunt însă posibile abateri de la implacabilul
155