INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

viziunea structural-fenomenologică, informaţia este “puntea” dintre material şi ideal, ea
permite nuanţarea materialismului sau idealismului până la cuprinderea fenomenelor
spirituale.
Încrederea lui Conta în filosofia materialistă rezultă clar, din debutul Teoriei
fatalismului: “Eu mă voi sili prin această scriere a dovedi că toate fenomenele din lume, fie
ele fizice, morale sau intelectuale, sunt regulate după legi fixe şi naturale, că, prin urmare, nu
există nimic din tot aceea ce s-a numit voinţă liberă omenească sau dumnezeiască, nici din
aceea ce s-a numit întâmplare, şi că în lume, pe cât putem noi şti, nu există decât materie,
care se mişcă şi se metamorfozează până la infinit în spaţiu şi timp, ascultând în toate
mişcările şi metamorfozele sale legi fatale” 39 . Iar în Teoria ondulaţiunii universale:
“Materialismul este foarte departe de a fi atins punctul său culminant (subl. ns.), fiindcă şi
ştiinţele pozitive pe care se bazează sunt departe de a fi secat câmpurile sale de investigaţie.
Cred însă că viitorul cel mai apropiat va avea de rezultat, între altele, să stabilească în toate
spiritele siguranţa că nu este în această lume decât Materie, stăpânită de legi fatale” 40 .
Tendinţa spre edificarea unei ştiinţe universale de principiu singular, remarcată de
Conta, traversează metafizici interdisciplinare (am spune în limbajul actual), unitatea în
multiplicitate a existenţei fiind reflectată de unitatea în multiplicitate a teoriilor filosofice şi
ontologice. În spiritul prezentului, se poate afirma că filosofia, aşa cum o vedea Conta,
pretinde interdisciplinaritate şi extrapolare speculativă fundamentată. Dacă materialismul
“de numitor comun” se opreşte la generalizarea datelor ştiinţei, materialismul care îşi propune
depăşirea “numitorului comun” merge mai departe în explorarea imaginativă: “…găsim la
Vasile Conta chemarea pentru adâncirea cunoaşterii şi explorării imaginative a substanţei
către cele mai profunde straturi ale materiei” 41 . Teoretizările făcute de Conta asupra
conceptului de materie nu ocolesc ideea unei materii profunde, generatoare de principii
existenţiale. Distincţia dintre conceptele de materie şi substanţă, cu toate că este realizată în
termenii unei filosofii atomiste, prezintă deschideri interesante. Este foarte posibil, arată M.
Drăgănescu, ca materia să aibă la bază nu un singur principiu, ci un complex de principii
pe care le integrează, astfel încât “Un principiu universal, materia, cu un număr de
principii primordiale care îi aparţin ar putea fi cea mai adecvată interpretare a materiei lui
Vasile Conta…prin însăşi noţiunea mai generală de materie, ea depăşeşte atomismul spre o
materie, să-i spunem mai profundă (subl. ns.), din moment ce ea este sâmburele lumii” 42 .
Materia profundă este o “realitate posibilă” în concilierea cunoştinţelor actuale şi a criteriului
43