INTRODUCERE ÃN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie
INTRODUCERE ÃN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie
INTRODUCERE ÃN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
infinite) a lumatiei, cu care aceste particule – <strong>de</strong> pildă fotonii – fac schimb. A doua s-ar<br />
explica prin cuantele <strong>de</strong> spaţiu şi timp (10 –16 cm., respectiv 10 –26 s.) care evoluează în acest<br />
“tact” ortoexistenţial, limitând viteza într-un univers. Chiar i<strong>de</strong>alul unificării tuturor forţelor<br />
din natură ar putea <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificarea purtătorului transmiterii forţei (un acelaşi<br />
ortosens <strong>de</strong> transmisie).<br />
M. Drăgănescu avansează o tentativă <strong>de</strong> conexare a spaţiului <strong>de</strong> bază al teoriilor<br />
cuantice cu spaţiul informaterial, examinându-se atent alte entităţi aflate la nivel intermediar,<br />
cuantic-ortoexistenţial. Fiind adimensională, informateria ar putea fi aproximată printr-un<br />
spaţiu hilbertian nemetric (cu n coordonate), cu un continuum specific. Fiecare punct al său<br />
este infinit <strong>de</strong> extins şi se <strong>de</strong>sface ulterior cuplajului lumatie-informaterie într-un univers.<br />
Ortosensurile topologice generează spaţiul uzual şi alte tipuri <strong>de</strong> spaţiu: “…nu este posibil ca<br />
elementele unei mulţimi informateriale să se înscrie într-un singur spaţiu topologic, din care<br />
să facă parte şi rudimentul spaţiului uzual, ci spaţiile topologice se nasc din informaterie o<br />
dată cu naşterea mulţimilor informateriale. O dată cu naşterea unei mulţimi informateriale,<br />
datorită ortosensurilor topologice, elementele mulţimii se organizează în mai multe spaţii<br />
topologice…pe o aceeaşi mulţime, datorită conţinutului ontologic ortofizic al elementelor ei,<br />
putem <strong>de</strong>fini mai multe spaţii topologice. Spaţiul se naşte o dată cu mulţimea, dar mulţimea<br />
apare ca fiind ceva “mai” primordială. Mai întâi apare mulţimea cu elemente purtătoare <strong>de</strong><br />
ortosensuri şi apoi acestea se organizează în spaţii topologice, inclusiv în cel care duce la<br />
spaţiul uzual dintr-un univers” 35 .<br />
Mo<strong>de</strong>larea spaţio-temporală ortofizică a existenţei afirmă “continuitatea unei matrici<br />
profun<strong>de</strong>” a acesteia, care face posibilă apoi continuitatea generală a universului şi mediului<br />
nostru înconjurător. Primordiale universului şi spaţio-temporalităţii macroscopice sunt<br />
cronosul şi cosmosul. Universul apare ca fiind prima discontinuitate a cosmosului (cosmosul<br />
fiind continuitatea discontinuă prin excelenţă), ca Unul multiplu din care rezultă apoi toate<br />
obiectele fizice ale realităţii, până la particula elementară, cu proprietăţi speciale. Pe plan<br />
temporal, primordial este cronosul, asemănător ortosensului “a exista”: “Cronosul este o<br />
proprietate a informateriei care nu este un timp, ci un tact, un ceas informaterial în acele<br />
“zone” ale informateriei din care se <strong>de</strong>sfăşoară un univers. Acest ceas, fără durată, este<br />
exterior universului, dar <strong>de</strong>vine cu durată şi <strong>de</strong>ci <strong>de</strong>vine timp (număr şi durată) prin cuante <strong>de</strong><br />
timp în univers. Numai din momentul apariţiei unui univers numărarea cronosului cosmic prin<br />
81