12.01.2014 Views

INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

infinite) a lumatiei, cu care aceste particule – <strong>de</strong> pildă fotonii – fac schimb. A doua s-ar<br />

explica prin cuantele <strong>de</strong> spaţiu şi timp (10 –16 cm., respectiv 10 –26 s.) care evoluează în acest<br />

“tact” ortoexistenţial, limitând viteza într-un univers. Chiar i<strong>de</strong>alul unificării tuturor forţelor<br />

din natură ar putea <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificarea purtătorului transmiterii forţei (un acelaşi<br />

ortosens <strong>de</strong> transmisie).<br />

M. Drăgănescu avansează o tentativă <strong>de</strong> conexare a spaţiului <strong>de</strong> bază al teoriilor<br />

cuantice cu spaţiul informaterial, examinându-se atent alte entităţi aflate la nivel intermediar,<br />

cuantic-ortoexistenţial. Fiind adimensională, informateria ar putea fi aproximată printr-un<br />

spaţiu hilbertian nemetric (cu n coordonate), cu un continuum specific. Fiecare punct al său<br />

este infinit <strong>de</strong> extins şi se <strong>de</strong>sface ulterior cuplajului lumatie-informaterie într-un univers.<br />

Ortosensurile topologice generează spaţiul uzual şi alte tipuri <strong>de</strong> spaţiu: “…nu este posibil ca<br />

elementele unei mulţimi informateriale să se înscrie într-un singur spaţiu topologic, din care<br />

să facă parte şi rudimentul spaţiului uzual, ci spaţiile topologice se nasc din informaterie o<br />

dată cu naşterea mulţimilor informateriale. O dată cu naşterea unei mulţimi informateriale,<br />

datorită ortosensurilor topologice, elementele mulţimii se organizează în mai multe spaţii<br />

topologice…pe o aceeaşi mulţime, datorită conţinutului ontologic ortofizic al elementelor ei,<br />

putem <strong>de</strong>fini mai multe spaţii topologice. Spaţiul se naşte o dată cu mulţimea, dar mulţimea<br />

apare ca fiind ceva “mai” primordială. Mai întâi apare mulţimea cu elemente purtătoare <strong>de</strong><br />

ortosensuri şi apoi acestea se organizează în spaţii topologice, inclusiv în cel care duce la<br />

spaţiul uzual dintr-un univers” 35 .<br />

Mo<strong>de</strong>larea spaţio-temporală ortofizică a existenţei afirmă “continuitatea unei matrici<br />

profun<strong>de</strong>” a acesteia, care face posibilă apoi continuitatea generală a universului şi mediului<br />

nostru înconjurător. Primordiale universului şi spaţio-temporalităţii macroscopice sunt<br />

cronosul şi cosmosul. Universul apare ca fiind prima discontinuitate a cosmosului (cosmosul<br />

fiind continuitatea discontinuă prin excelenţă), ca Unul multiplu din care rezultă apoi toate<br />

obiectele fizice ale realităţii, până la particula elementară, cu proprietăţi speciale. Pe plan<br />

temporal, primordial este cronosul, asemănător ortosensului “a exista”: “Cronosul este o<br />

proprietate a informateriei care nu este un timp, ci un tact, un ceas informaterial în acele<br />

“zone” ale informateriei din care se <strong>de</strong>sfăşoară un univers. Acest ceas, fără durată, este<br />

exterior universului, dar <strong>de</strong>vine cu durată şi <strong>de</strong>ci <strong>de</strong>vine timp (număr şi durată) prin cuante <strong>de</strong><br />

timp în univers. Numai din momentul apariţiei unui univers numărarea cronosului cosmic prin<br />

81

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!