INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

domniei-sale pentru filosofie se originează în interogaţiile majore ale spiritualităţii umane
universale, urmărind desluşirea unor tendinţe mai puţin sesizabile, uneori la limita
perceptibilităţii, ale evoluţiei ştiinţei şi răsfrângerile raţionalităţii ştiinţifice asupra societăţii.
Informaţia, inteligenţa artificială, semantica, cultura ştiinţifică şi umanistă, la limită – însăşi
viaţa ca totalitate de manifestări comportamentale ale fiinţei umane, sunt tot atâtea raţiuni
invocate în favoarea construcţiei filosofice. M. Drăgănescu consideră pasiunea pentru
filosofie ca pe o tendinţă complementară a personalităţii proprii de a se îndrepta spre reflecţia
asupra realităţilor fundamentale ale lumii în care trăim: “…venind în contact cu o serie de
aspecte din domeniul informaticii, cu munca de conducere şi coordonare a ştiinţei, am avut
multe frământări privind modul de înţelegere cât mai riguros al realităţii. Tocmai de aceea am
simţit nevoia ca, în prealabil, să mă apropii de ea din perspectivă filosofică. Probabil din
cauza formaţiei mele de inginer m-am îndreptat cu precădere asupra ontologiei” 7 .
Gânditorul român face parte dintr-o generaţie de oameni de ştiinţă sensibilă la
problemele filosofice, dar care, în principiu, nu pleacă de la vreun punct de vedere prestabilit
sau de la o orientare filosofică consacrată. Denumirea de “structural-fenomenologic” nu
trebuie să inducă în eroare; nu este vorba de o sinteză sui-generis între structuralism şi
fenomenologie, aşa cum, cu naivitate s-a mai crezut uneori. “…în conceperea prezentei lucrări
(Ortofizica – n.n.) şi a celei dedicate profunzimilor lumii materiale nu m-a preocupat
coincidenţa sau atingerile cu alte filosofii. Dacă au apărut, au apărut în mod firesc şi atât. Întâi
mi-am format eu propriile idei şi, apoi, am început să citesc filosofie. Am avut avantajul că,
nefiind filosof, am căutat după ce am avut ideile, să mă confrunt cu tot ceea ce am putut să
citesc din istoria filosofiei şi efectiv să citesc filosofie…Totuşi, încă de când eram student am
avut o serie de frământări legate de faimoasa problemă a existenţei şi nonexistenţei. Ce m-a
îndemnat să fac filosofie a fost contactul cu viaţa şi cu oameni de ştiinţă din toate
domeniile” 8 .
Trăsăturile principale ale personalităţii creatoare a gânditorului român sunt elementul
critic, nemulţumirea, insatisfacţia personală faţă de un anumit mod, predominant
dogmatic, al prezentării filosofiei materialiste (şi al filosofiei în genere), caracteristic
perioadei în care el s-a format ca specialist. “Scenariul” evoluţiei sale intelectuale din tinereţe
acreditează ideea unui paralelism interconexat al problemelor filosofice şi ştiinţifice. Pe de o
parte, pornind de la fizică, electronică, informatică ş.a. M. Drăgănescu a sesizat unele lacune
explicative la nivel metaştiinţific şi filosofic; pe de altă parte, modul predominant scolastic-
7