INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

de seducătoare ar fi o asemenea idee şi oricâtă forţă de sugestie ar avea, ne permitem a aşezao,
deocamdată, printre utopiile filosofiei.
Subordonată relaţiei descriptiv-prescriptiv apare relaţia ştiinţă structurală – ştiinţă
structural-fenomenologică. În comparaţie cu cercetarea aspectelor materiei profunde, ştiinţa
structurală păstrează un rol predominant descriptiv (iar explicativul mai estompat), realităţile
lumii fenomenale fiind derivate din manifestările realităţii profunde. Mergând spre această
“ultimă” realitate, ştiinţa structural-fenomenologică trebuie să îmbine descrierea (la un nivel
superior de esenţialitate faţă de ştiinţa structurală) cu explicaţia (forţă explicativă sporită) şi
prescripţia (instituirea de norme logico-epistemologice şi metodologice pentru cercetarea
realităţii profunde). Care vor fi, însă, căile de validare a aserţiunilor, judecăţilor şi
raţionamentelor ştiinţei structural-fenomenologice? Întrucât ea se află în curs de constituire,
validarea urmează a fi asigurată – provizoriu – tot de către ştiinţa structurală, în ciuda
posibilităţilor ei mai modeste. Credem că se ajunge aici la o contradicţie ce nu poate fi
eliminată decât prin precizarea mai exactă a relaţiei dintre cele 2 tipuri/paradigme de ştiinţă,
eventual a modului în care s-ar putea realiza o “transformare” sau o “convertire” a ştiinţei
structurale în ştiinţă structural-fenomenologică. O contribuţie semnificativă la atingerea
acestui ţel ar avea-o delimitarea cât mai clară a conţinutului filosofic, respectiv ştiinţific al
conceptului de ortofizică (pentru a se evita circularitatea vicioasă).
O a treia observaţie vizează vocabularul filosofic al filosofiei structuralfenomenologice.
Dată fiind multitudinea sensurilor şi semnificaţiilor aduse de conceptele
filosofiei inelului existenţei, probabil că ar fi utilă o lucrare aparte dedicată exclusiv acestor
aspecte (termenii respectivi au provocat, nu o dată, neînţelegeri şi interpretări eronate, chiar
abuzive). Spaţiul acoperit de conţinutul câtorva glosare nu permite uneori aprecieri suficient
de întemeiate asupra valenţelor creaţiei terminologice ale acestei filosofii, cu toate că
majoritatea conceptelor-cheie sunt detaliate în cuprinsul lucrărilor principale. În altă ordine de
idei, statutul logico-semantic şi epistemologic al conceptelor respective poate fi lămurit şi prin
relaţionarea cu vocabularul filosofic consacrat. Ar fi de dorit o analiză specială şi separată a
conceptelor nou-introduse, pentru a se trage cât mai multe concluzii pertinente despre
presupoziţiile logico-semantice ale filosofiei inelului existenţei. La ora actuală se poate
constata circulaţia deficitară a noilor termeni în filosofia autohtonă, posibil şi din motivul
lipsei unei asemenea analize.
187