INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

INTRODUCERE
l. Preliminarii
O evoluţie de 2500 de ani a filosofiei, cu toate discontinuităţile inerente unor profunde
schimbări în cultură, creaţie şi cunoaştere, în teorie şi acţiune, la nivel individual şi social, are
consecinţa de a convinge asupra importanţei demersului ontologic, în toată amploarea sa.
Temporarul “recul istoric” al ontologiei (ultima treime a secolului trecut – secolul nostru),
când acest domeniu tradiţional de reflecţie filosofică a fost neglijat – în sensul său clasic, de
“ştiinţă a fiinţei” sau de “cunoaştere absolută” -, cultivându-se, în schimb metafizica înţeleasă
ca activitate de cercetare, analiză logică a limbajului sau clarificare a “încurcăturilor”
acestuia, n-a făcut decât să amâne pentru o vreme revigorarea teoriei asupra existenţei în
interiorul registrului problematicii filosofice. Chiar evitarea ontologiei în favoarea unor alte
discipline sau domenii filosofice – mai frecventate astăzi -, ca, de exemplu, logica,
epistemologia, etica, estetica ş.a., implică, totuşi, conştientizarea unor presupoziţii ontologice,
aşa cum acumularea ipotezelor, teoriilor, explicaţiilor în ştiinţa contemporană evidenţiază
urgenţa reconsiderării naturii, rolului şi importanţei ontologiei.
Un exeget al filosofiei româneşti făcea la un moment dat o observaţie remarcabilă
prilejuită de analizele dedicate celor care şi-au dovedit vocaţia pe plan filosofic şi cultural în
ţara noastră: “Este curios, la prima vedere, faptul că savanţi autentici, chiar din discipline
ultramoderne, ca informatica, cibernetica, genetica ş.a., simt nevoia filosofiei adevărate şi unii
chiar o practică în forma sistemelor filosofice, bazându-se pe contribuţiile înaintaşilor noştri,
savanţi şi filosofi…Ceea ce înseamnă că reconstrucţia edificiului culturii noastre, a
“templului”, se face, în ciuda orientării pozitiviste, cu reînscrierea din mers a filosofiei pe
coordonatele sale fireşti” 1 . Locul pe care aceşti savanţi-filosofi îl vor ocupa într-o viitoare
istorie a gândirii, filosofiei şi culturii româneşti, rămâne, desigur, de precizat, dar încă de pe
acum se poate estima că va fi unul important.
Tot din perspectiva viitorului am putea spune că munca de cercetare enciclopedică
deja pe cale de a fi întreprinsă la acest capitol nu se anunţă deloc uşoară. Degajarea vocaţiilor
şi valorilor filosofice autentice de aluviunile conjuncturale politico-ideologice ale României
2