INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

materiei, informaţia este imanentă acesteia (ca dualism “stins”, observabil în cazul
tehnologiilor electronice – computere, roboţi industriali, instalaţii şi echipamente de
automatizare ş.a.).
Calităţile filosofiei în investigarea zonelor necunoscute ale existenţei (direcţionarea
către profunzimile lumii materiale) se adaugă celor investite în ipoteze şi proiecţii care
deschid căi noi ştiinţei prin contribuţii la înălţarea spirituală a omului, civilizaţiei socioumane
şi construirea sistemelor de valori. În mod cert, omul îşi pune neîncetat probleme filosofice,
interogaţiile sale revenind periodic la marile teme ale ontologiei, epistemologiei, axiologiei,
eticii, esteticii etc. Timpii istorici ai evoluţiei gândirii filosofice au oferit soluţii diferite
problemei existenţei – considerată primordială în ansamblul unui sistem sau a unui mănunchi
de reflecţii filosofice – iar epoca noastră, la rândul său, una distinctă: “Secolul 20 a adus pe
prim plan filosofic, ca şi pe plan ştiinţific, problema raportului dintre informaţie şi
materie…Se constată astfel că materia poate fi organizată, structurată de informaţia din
materie…Problema raportului dintre informaţie şi materie va fi, poate, soluţionată de
ştiinţă până la sfârşitul acestui secol sau, mai curând, în secolul 21…Se pare că ar trebui să
renunţăm la ideea idealului filosofic pur, în care caz una din problemele fundamentale ale
filosofiei este aceea a raportului dintre informaţie şi materie. Problema raportului dintre
conştiinţă şi materie devine atunci subordonată celei de mai înainte, din momentul în care
conştiinţa este un proces informaţional” 9 .
Relaţia dintre existenţa materială şi existenţa ideală se constituie mediat, cu
retroacţiune, datorită intervenţiei informaţiei, a cuplajului lumatie-informaterie în creierul
uman, cuprinzând existenţa-univers căreia aceste componente îi dau naştere. Unica
modalitate de accedere la ortoexistenţă pare a fi, deocamdată, acest cuplaj al creierului cu
informateria nestructurată, de unde rezultă, la un nivel mai înalt, spiritualitatea. Sesizarea
contactului cu ortoexistenţa poate fi reliefată prin 2 modalităţi: pe de-o parte experimentul
conştienţei, pe de alta, experimentul filosofic. Ambele sunt, de fapt, experimente mentale,
primul “prelungindu-se” în cel de-al doilea. “Experimentând afiirea simultan cu conştiinţa
simbolului ei, deci cu o nouă stare rezultată din confruntarea primelor două, stare prin care ne
dăm seama de ceea ce se întâmplă, sesizăm deosebirea dintre fenomen şi simbolul lui psihic,
ceea ce înseamnă a şti, a realiza în mod natural, instinctiv o construcţie mentală, raţională.
Ea surprinde legătura obiectivă, directă, intuitivă dintre o realitate fizică şi modul de
funcţionare al sistemului nervos. Am construit astfel, în raport cu o realitate, chiar mai mult,
61