INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

CAP. 3 LIMBAJUL FILOSOFIC STRUCTURAL-FENOMENOLOGIC.
STATUTUL EPISTEMOLOGIC ŞI SEMANTIC AL CONCEPTELOR ORTOFIZICII
3.1. Filosofia limbajului, analiza logico-lingvistică şi lexicul filosofiei structuralfenomenologice
Printre numeroase transformări, spectaculoase şi impresionante, în toate domeniile
vieţii sociale, spirituale şi activităţile profesionalizate ale omului, secolul XX a consacrat o
profundă restructurare a problematicii filosofice. “Care sunt aceste probleme?
Rezumându-ne doar la marile complexe de probleme care s-au pus în toată amploarea lor abia
în filosofia contemporană, se poate spune că aceasta a înregistrat o “cotitură lingvistică”, în
urma căreia domeniul comunicării verbalizate, al limbii a fost abordat ca un mediu
fundamental al existenţei, cunoaşterii şi acţiunii. Filosofia contemporană s-a concentrat asupra
finitudinii existenţei umane şi a căutat să reconstruiască întreaga filosofie pornind de la acest
dat fundamental. În cadrul ei intenţionalitatea actelor de conştiinţă şi, prin implicaţie, sensul
sistemelor conceptuale, au ajuns la recunoaştere şi la o tratare sistematică deosebit de amplă.
Tehnica de producţie a devenit un domeniu distinct de meditaţie pentru filosof; din momentul
în care s-a trecut la organizări tehnice nu numai în producţie, ci şi în administraţie, în diferite
sfere ale vieţii sociale, orice abordare a existenţei sociale a omului trebuie să încludă o tratare
a tehnicii. După ce ştiinţele au înregistrat şi înregistrează o expansiune neîntreruptă, adesea pe
seama altor forme ale cunoaşterii, logica ştiinţei a devenit şi ea un domeniu important al
meditaţiei filosofice. Treptat, ştiinţele mature resimt nevoia unei componente reflexive; legat
de aceasta, se dezvoltă masiv cercetările în sfera teoriei ştiinţei. În sfârşit, odată cu progresul
ştiinţelor experimentale şi cu evenimentele istoriei social-politice s-a produs dezvoltarea
reflexivităţii; pe fondul ei, filosofia tinde să devină metafilosofie (subl. ns.) şi să se
concentreze asupra condiţiilor formale ale raţionalităţii cunoştinţelor şi acţiunilor” 1 .
Din acest evantai problematic reţinem ca deosebit de importantă şi relevantă pentru
lucrarea de faţă aspectul analizei logico-lingvistice (fără a exclude, desigur, alte curente de
gândire ale filosofiei contemporane la care se relaţionează filosofia structural-fenomenologică
ortofizică). Unul din principalele merite ale filosofiei limbajului – înţelegând prin această
denumire totalitatea orientărilor şi curentelor care au studiat limbajul sub unghiul deschiderii
sale filosofico-metafizice, fie vorba de reconstrucţia logică, filosofia limbajului comun sau
137