INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

informaţia fenomenologică a unor ortosensuri produse intenţionat în acest scop, în energie
disponibilă în univers” 43 . Acesta este, de altfel, şi scopul civilizaţiei socioumane, al societăţii
antientropice: punerea legii entropiei sub controlul fiinţei umane prin tehnologii originale,
supunerea evoluţiei implacabile a societăţii şi universului spre aneantizare. Descoperirea
căilor de realizare a ţelului societăţii antientropice este nu numai o posibilitate oferită de
nivelul foarte înalt al ştiinţei şi tehnologiei viitorului, dar şi o datorie morală a acestei
societăţi, o dată ce îşi va fi conştientizat necesităţile spirituale. O asemenea societate este
denumită societate a cunoaşterii.
Al şaselea enunţ reprezintă principiul tendinţelor devenirii (VI) ca legitate generală
a materiei. Tendinţa materiei profunde este aceea de a da naştere universurilor prin
ortosensul fundamental “a exista în sine, din sine, întru sine”. Principiul este detaliat mai
departe, astfel:
- “Ortosensul “a exista” prin “din sine, întru sine” reprezintă o legitate tendenţială a materiei
profunde” (VIa);
- “…tendinţa unui inel al lumii materiale” (VIb);
- “…tendinţa devenirii cosmice a universului” (VIc);
- “tendinţa devenirii istorice” sau “tendinţa istorică a societăţii” (VId);
- “tendinţa devenirii umane” (VIe);
- “…primordialitatea legităţilor tendenţiale în raport cu legile deterministe în lumea
materială” (VIf);
- “Cauzalitatea în viziunea structural-fenomenologică este o consecinţă a principiului
tendinţelor devenirii” (VIg) 44
Sintetizând, tendinţele devenirii pot fi astfel formulate:
- la nivelul universului, tendinţa cosmică a universului de a crea un nou univers, de a
deschide un nou ciclu al lumii materiale, considerată ca tendinţă fundamentală (I);
- la nivelul societăţii, tendinţa devenirii istorice (II), derivată din prima, tendinţă care se
manifestă prin împletirea factorilor ştiinţifici, tehnologici şi ai forţelor de producţie cu factorii
economici, sociali şi cultural-spirituali, tendinţă către o societate a cunoaşterii, civilizaţiei
socioumane şi creaţiei, către o societate interastrală în univers, care ar putea realiza actul
cosmic al tendinţei fundamentale (I) a universului;
- la nivelul omului, tendinţa devenirii filosofice (III) şi, implicit, spirituale, care poate fi
extinsă şi asupra arhemelor în general, care îndreaptă omul către spirit prin cunoaştere şi
161