INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

concepută materia profundă şi mişcarea ei (subl. ns.). Or, prezenţa informaţiei
fenomenologice în materia profundă schimbă complet panta reducţionismului atenuând-o
până la strictul necesar pentru ca lumea să aibă totuşi o unitate concretă” 6 .
Ideea materiei profunde clarifică şi precizează limitele materialismului tradiţional,
oferind o nouă bază pentru incursiuni filosofice în necunoscutul existenţei. De pildă, vechiul
principiu al unităţii materiale a lumii nu mai poate fi acum pur şi simplu enunţat, ci trebuie
justificat la modul concret (prin faptul că spaţiul, timpul, mişcarea, substanţa etc. provin
din materia profundă, sunt forme de manifestare ale unui “orizont profund”), considerând
proprietăţile primordiale. Materia profundă conţine tendinţe generale evolutive, cu un
determinism tendenţial, datorită rolului informaţiei fenomenologice. Aceste propensiuni
spre actualizare, proprietăţi sau diferenţieri interne (substanţiale, energetice şi
informaţionale) nu sunt separate de ortoexistenţă. Depăşirea materialismului substanţialist
tradiţional de factură atomistă are loc prin integrarea rezultatelor descoperirii secretelor
materiei vii (viul fiind structură + informaterie şi lumatie + informaterie). Noul
materialism se deschide la aprofundarea cunoaşterii, înţelegerea specificului uman şi a rolului
spiritualităţii în existenţa umană, în intenţia găsirii drumului către conştiinţa filosofică: “Dacă
se ajunge la o soluţie materialistă sau idealistă, dualistă, agnostică ori religioasă a viziunii
despre lume, acest lucru depinde în cea mai mare măsură de stadiul de dezvoltare al
tehnologiei de producţie, al ştiinţei, de stadiul de dezvoltare a relaţiilor sociale, ca şi prin
factori de natură personală în cazul creatorilor de gândire filosofică” 7 .
Cercetarea modului în care M. Drăgănescu teoretizează cristalizarea conştiinţei
filosofice a gânditorului zilelor noastre dezvăluie intenţia reluării şi îmbogăţirii viziunii lui L.
Blaga despre această tulburătoare problemă metafilosofică. Este aici implicată ideea
componentei metateoretice şi reflexive a ştiinţei contemporane, reflexivitate care tinde tot
mai mult să devină explicită şi să ghideze cercetarea în aprecierea şi valorizarea soluţiilor
propuse la problemele care depăşesc cadrul strict al ştiinţei. Inovaţia teoretică operată de
autorul român este de natură a convinge că, în condiţiile epocii contemporane se modifică şi
conţinutul problematicii filosofice. “Informaţia trebuie să fie primul mod de manifestare a
materiei, coexistentă cu însăşi existenţa materiei…Informaţia nu este secundară materiei, nici
primară în raport cu materia, nici coexistentă independent de materie şi unindu-se apoi cu
materia. Informaţia este de la început în materie, la egalitate cu materia, fără dualism,
într-un mod firesc, ca proprietate a materiei” 8 , scrie M. Drăgănescu. Fiind o proprietate a
60