INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

- informaţia ca nonenergie: se consideră cea mai bună sau fructuoasă cale de definire şi
caracterizare a conceptului şi fenomenului informaţiei, prin raportarea la substanţă şi/sau
energie
O definiţie caracteristică acestei perspective este următoarea: “Informaţia este acea
entitate existenţială care, pe fondul unor procese de metareflectare, se naşte în contextele
situaţiei semiotice, se instituie în câmpul semnelor şi/sau semnalelor şi devine conţinut şi
esenţă a oricărei comunicări” 59 .
Al doilea gen de abordări şi consideraţii asupra conceptului şi fenomenului informaţiei
încearcă surprinderea determinaţiilor esenţiale ale informaţiei ca univers autonom, cu
fiinţare în sine. Acest punct de vedere incriminează limitările teoriei informaţiei la aspectul
cantitativ (aşa cum procedează, de exemplu, teoriile ciberneticii şi teoriile comunicării),
subliniindu-se vastul potenţial încă nedescoperit sau insuficient pus în valoare al aspectului
calitativ al acesteia. Aici se includ teoriile non-matematizate ale informaţiei, cu precădere
ipotezele, teoriile şi construcţiile filosofico-metafizice asupra informaţiei (cum este şi cazul
teoriilor structural-fenomenologice).
Filosofia structural-fenomenologică ortofizică ia în considerare teoriile contemporane
ale informaţiei prelucrată matematic, dar păstrează presupoziţia unui univers informaţional în
sine, care nu poate fi înţeles pe deplin pe cale matematică (sau, în general, formalizabilă).
Într-o viziune mai largă asupra realităţii, informaţionalul devine o modalitate de integrare
multidisciplinară. Rolul informaţiei ca factor integrator al abordării multidisciplinare în ştiinţa
contemporană este circumscris prin invocarea următoarelor domenii:
I. Filosofia informaţiei;
II. Ştiinţa informaţiei;
III. Tehnologia informaţiei;
IV. Industria informaţiei;
V. Economia informaţiei;
VI. Relaţia cultură-informaţie;
VII. Societatea informaţională (incluzând problemele inteligenţei sociale şi ale democraţiei
informaţiei);
VIII. Crearea (generarea) de informaţie 60
Se propun, de asemenea, mai multe trepte ale abordării multidisciplinare:
A) O abordare multidisciplinară sistemică, formală, care poate lua şi o formă matematică;
96