INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

general al unităţii ştiinţei, recunoscând forme ale materiei care îmbrăţişează toate straturile
lumii materiale, legându-le între ele, acest lucru revenind fiinţelor vii şi în special acelora care
ajung să dezvolte o conştiinţă” 25 .
Integrarea acţiunii umane eficiente în ILM presupune intervenţii ale inteligenţei şi
dispozitivelor materiale adecvate în materia profundă. Prin ortotehnologie (= ”Tehnologie
pentru intervenţia activă a omului şi societăţii în ortoexistenţă, pentru a crea efecte
antientropice absolute sau, la limită, pentru a crea un nou univers. De asemenea, pentru
transmitere de semnale fenomenologice şi comunicare informaterială” 26 ) s-ar asigura reacţia
de răspuns a inteligenţei umane la semnalele ortoexistenţiale, de o manieră coerentă şi eficace,
cu finalitatea reducerii sau eliminării entropiei existenţei-univers. Conceptul nu are însă
referent real delimitabil. Ar trebui precizat domeniul sau zona ontică în care se vor exercita
intervenţiile ortotehnologice (o anumită familie de ortosensuri sau numai un anumit tip de
ortosens dintr-o familie). De asemenea, mai este încă necesară o nuanţare semantică a
conceptelor de informaterie, lumatie şi ortosens. Pe de o parte, informateria şi lumatia apar
ca principii primordiale, fundamentale ale lumii, ale existenţelor-univers. Pe de altă parte,
fluctuaţiile sau procesele în informaterie – denumite ortosensuri – determină mişcarea şi
transformarea într-o anumită existenţă-univers, inclusiv apariţia şi dispariţia acesteia. Se
pune atunci întrebarea dacă nu cumva, cel puţin într-un anumit sens, familiile de ortosensuri
sunt mai fundamentale decât informateria şi lumatia (cu consecinţa regândirii întregii scheme
categoriale).
Contactul omului cu ortoexistenţa prin cuplajul creier-informaterie reliefează o stare
deosebită a conştiinţei umane şi a fiinţei umane în genere, aceea de tensiune filosofică.
Alături de ea, sentimentul cosmic este o formă de simţire a lumii, existenţei, universului de
către om. Tensiunea filosofică este definită ca “stare mental-psihologică a omului conştient de
plasarea fiinţei sale la îmbinarea dintre univers şi cosmos, adică la îmbinarea dintre realitatea
spaţio-temporală supusă simţurilor sale şi realitatea profundă pe care o intuieşte” 27 . Ea este la
origine doar tensiune biontică (specifică oricărui organism viu cu introdeschidere spre
profunzimile existenţei), devenind tensiune filosofică propriu-zisă în momentul apariţiei şi
manifestării unui sistem nervos şi a unei activităţi sociale. “De aceea, deşi iniţial tensiunea
filosofică (ce include structuri şi sensuri mentale corespunzătoare – n.n.) este o tensiune
biontică, având un substrat biologic, ea se îmbogăţeşte prin cunoaştere şi reflexie filosofică
depărtându-se mai mult sau mai puţin de tensiunea biontică iniţială. Tensiunea filosofică se
152