INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

doua problemă deschisă…teoria evoluţiei nu rezolvă totuşi prima problemă fundamentală
a biologiei, şi anume: de la ce organizare a materiei în sus, începe viaţa?…A doua mare
problemă fundamentală în biologie este aceea cum se trece de la celulă la organisme
multicelulare şi mai ales cum asemenea organisme multicelulare, evident omul, ajung la
forme de conştiinţă, la tehnologie, artă, cultură etc. Nu poate fi studiată şi înţeleasă
celula şi chiar eventuale unităţi de viaţă precelulare sau subcelulare fără a avea în
vedere în permanenţă şi acest aspect…Celula (sau şi alte agregate moleculare) trebuie să
conţină un principiu care să permită şi să explice comportarea mentală a omului, fără însă ca
mintea să se reducă la acest principiu…Iată a doua mare problemă deschisă a biologiei” 41 .
Fiindcă, din punct de vedere ştiinţific, substanţa vie este cel mai puţin bine definită,
se face distincţie între aceasta şi substanţa biologică, ultima putând să fie sau să nu fie vie
(de exemplu, enzima sau ionul). Dar, cu toate că biologia moleculară nu a reuşit să explice
natura viului, ea îndreptăţeşte câteva principii fundamentale, aplicate de filosofia structuralfenomenologică
în cercetarea celulei ca organism abstract: principiul insuficienţei
cunoaşterii structurale a materiei vii, principiul autoconsistenţei materiei, principiul
existenţei unei materii profunde, universalitatea ontologică a proceselor informaţionale,
acţiunea informateriei şi lumatiei în materia profundă şi principiul introdeschiderii
organismelor vii spre profunzimi 42 .
M. Drăgănescu caută răspunsuri posibile la întrebările pe care şi le pune ştiinţa
structurală (în cazul de faţă, biologia teoretică structurală sau BTS) în analiza unităţii celulei,
a formelor acesteia. Pe de o parte, funcţiile celulare nu se desfăşoară în secvenţe liniare, ci în
bucle cibernetice sau cicluri, pe de altă parte, organismul are caracter de corp unitar, de
continuu, atât în relaţie cu sine, cât şi cu corpurile care-l înconjoară. Primul gen de unitate
este comun materiei vii şi celei nevii (de pildă, roboţii industriali cu inteligenţă artificială), în
timp ce al doilea poartă spre specificul viului, al profunzimilor organismului şi creierului
uman.
Unitatea funcţională a viului se traduce prin faptul că “…de la o anumită complexitate
în sus, structurile supra-supra moleculare vii se comportă între ele ca nişte corpuri. De
aceea trebuie să admitem că organismul viu posedă ca proprietate generală şi o a doua formă
de unitate care conferă organismului caracterul de corp unitar, ca şi cum ar fi continuu, şi
care tratează drept corpuri continue tot ceea ce îl înconjoară…Problema care se pune este întradevăr
aceasta: cine conferă caracter de corp unitar, continuu şi continuificator în raport cu
84