INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

conştiinţă naturală (aparţinând omului) şi o conştiinţă artificială (specifică sistemelor cu
inteligenţă artificială), între care există anumite diferenţe. A doua definiţie acordată
conceptului lasă deschisă posibilitatea conştiinţei în afara eului; din moment ce, în cazul
calculatorului electronic nu putem vorbi îndreptăţit despre un “eu”, rămâne atribuirea
conştiinţei unor alte entităţi existenţiale.
Conceptul de fenomenologic are un conţinut parţial coincident, parţial necoincident cu
acela al înţelesului obişnuit (“ceea ce aparţine fenomenelor”); “…fenomenologicul este
atributul acordat proceselor fizice din informaterie având în acelaşi timp un caracter
informaţional semantic specific, precum şi proceselor mentale prin componenta lor
informaterială. Fenomenologicul este în esenţă un altfel de comportament al materiei decât cel
structural. Procesele fenomenologice originare nu pot fi explicate prin procedee formale, în
particular matematice sau logice” 30 . În comparaţie cu fenomenologia lui Husserl, de
exemplu, care prin reducţii succesive ajunge la punctul final al lumii mentale – noema -,
modelul ILM postulează – dincolo de noemă – informateria. “Fenomenologia lui Husserl se
extinde asupra lumii mentale, fenomenologia noastră se extinde asupra lumii mentale şi
informateriei. Husserl nu se preocupă şi de un posibil fenomenologic al profunzimilor lumii
materiale, la care mintea nu transcende, ci este implicată prin introdeschiderea creierului în
informaterie…pe o anumită porţiune a inelului lumii materiale, fenomenologia noastră apare
ca o extindere a celei a lui Husserl. În ambele filosofii sensul este fenomenologic şi nu
structură spaţio-temporală; în cazul nostru şi ortosensul este fenomenologic, de fapt, la un
moment dat, nu mai facem o distincţie importantă între sens şi ortosens” 31 . Din punctul de
vedere al filosofiei structural-fenomenologice – păstrând, totuşi, distincţia dintre sens şi
ortosens – conceptul de fenomenologic ar avea 2 sensuri: unul larg (fenomenologicul ca
“lume” a sensurilor şi ortosensurilor, a ritmului cosmic, a cronosului) şi altul restrâns
(fenomenologicul ca fiind ceea ce nu poate fi descris formal sau nu are un comportament
formal; imposibilitatea descrierii exhaustive a realităţii în manieră deductiv-algoritmică
logico-matematică).
De asemenea, suferă modificări şi conţinutul conceptului de semantică. Semantica
formală dezvoltată de ştiinţa structurală cuprinde studiul semnificaţiei, al adevărului şi
interpretării enunţurilor ştiinţei, pornind de la relaţia semn-obiect şi regulile utilizării
semnelor în limbajul natural şi artificial. Dar aceasta, cu preţul neglijării sensurilor
fenomenologice. Or, filosofia existenţei profunde pune accentul principal pe componenta
154