INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

exteriorul unei celule, unui organism viu?” 43 . Este probabil că răspunsul căutat nu-l va putea
furniza BTS; el e conceptibil în cadrul tipului de de BTS influenţată de teoriile şi ideile vieţii
artificiale, dar nici aici pe deplin. Chiar dacă obiectivele sale majore sunt înţelegerea naturii şi
esenţei vieţii, elaborarea teoriilor generale despre viaţă şi distingerea netă a viului de non-viu,
BTS nu reuşeşte să ofere explicaţii convingătoare asupra unor caracteristici ale viului ca
mentalul, formele de conştiinţă şi activitatea spirituală specifice omului. Relaţia continuudiscontinuu,
“gestaltul”, relaţia simbol-materie, emergenţa semanticului în cadrul vieţii,
rămân, de asemenea, fenomene neexplicate satisfăcător 44 .
Aşadar, şi pentru domeniul biologiei se pune problema delimitării ontologice şi
epistemologice între structural şi fenomenologic. Autorul ortofizicii atrage atenţia asupra
tentaţiei posibile a explicării tuturor necunoscutelor din biologie (sau oricare altă ştiinţă) prin
invocarea factorului fenomenologic - exagerare care trebuie evitată din start. Sub aspectul
relaţiei dintre structural şi fenomenologic, pot fi identificate 2 opţiuni importante:
a)Afirmarea ideii că, în cele din urmă, cunoaşterea structurală completă este posibilă şi că
totul se va explica pe cale structurală, nemaifiind loc pentru factorul fenomenologic.
Această concepţie merge pe linia extrapolării cunoaşterii actuale şi a generalizării ei la scară
universală, fiind încurajată de un “model ontologic închis al universului”;
b)Afirmarea ideii că, după epuizarea posibilităţilor cunoaşterii structurale, se va trece la
cunoaşterea proceselor fenomenologice ale materiei vii, procese care se manifestă încă de la
un anumit nivel molecular. Ideea inserării fenomenologicului se bazează pe un “model
ontologic deschis al universului” (un model în inel cosmos-univers) şi este susţinută de
comportamentul organismelor vii până la manifestările proceselor mentale şi psihice ale
omului, precum şi de diferenţa dintre inteligenţa artificială şi inteligenţa naturală. În această
opţiune, din ştiinţa structural-fenomenologică ar face parte şi biologia teoretică structuralfenomenologică
(BTSF)
Analizând aceste opţiuni în contrapunerea lor, M. Drăgănescu apreciază că factorul
decisiv al transformării uneia dintre ele într-o structură paradigmatică ar putea să apară la
nivel cuantic: “Ambele atitudini sunt, la ora actuală, filosofice. Numai ştiinţa va putea
stabili care dintre ele se va confirma. Prima concepţie filosofică se bazează numai pe impresia
că ştiinţa a rezolvat structural problema materiei nevii, urmând ca în acelaşi mod să se rezolve
şi problema materiei vii. În fond, şi problema materiei nevii, conform celei de a doua
concepţii, se reduce în ultimă instanţă la o problemă structural-fenomenologică. De ce ar fi
85