INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

2.2. Modelul ILM şi “cele 3 universuri”
Dacă numărul existenţelor-univers rezultate din cuplajul lumatie-informaterie tinde,
probabil, spre infinit, ştiinţa structurală s-a centrat în evoluţia ei istorică pe studiul a 3 mari
“universuri”: universul fizic, universul biologic şi universul informaţional. Ele reprezintă
tot atâtea zone din care pornesc ideile unei ştiinţe structural-fenomenologice, pentru că în
toate acestea persistă enigme, mistere, “pete albe” ale explicaţiei ştiinţifice actuale.
De la un anumit nivel încolo, “universurile” amintite – în aparenţă foarte net
delimitabile între ele – nu mai prezintă deosebiri tranşante unele faţă de altele. Aceasta
constituie premisa unităţii fundamentale a existenţei: “Tratarea unui univers, şi în particular
a universului nostru, ca un univers fizic constituie…numai o primă aproximaţie. De fapt,
noţiunea de univers fizic se impune numai din punctul de vedere al modelului ontologic al
lumii sub forma unui univers închis. Numai dintr-un asemenea punct de vedere universul
biologic apare ca a doua aproximaţie (aceea a unui univers introdeschis) iar universul
informaţional ca a treia aproximaţie şi ultima. Fiecare nouă aproximaţie cuprinde şi termenul
precedent, respectiv un univers biologic este un univers fizic cu viaţă, iar un univers
informaţional este un univers biologic cu conştiinţă, cultură, artă, literatură, ştiinţă, tehnologie
şi societate” 23 .
În opoziţie cu modelul ontologic implicit al ştiinţei structurale actuale (universul
închis, în sensul “închiderii care se închide”), filosofia inelului existenţei preconizează un
model ontologic absolut deschis – sublinierea îi aparţine lui M. Drăgănescu – pentru univers.
Înţeles ca unitate a multiplicităţii palierelor sale, modelul ILM este unul al deschiderii
universului spaţio-temporal, dar, mai ales, al introdeschiderii către profunzimi: “Până nu se
va produce o schimbare de model ontologic, de la modelul unui univers închis la unul
deschis…toate încercările de a găsi legătura dintre fizic, viu şi psihologic, vor rămâne doar în
stadiul de tendinţe…În cosmos, imaginat în modul cel mai sintetic prin modelul ILM, nici un
palier al lumii materiale nu este mai esenţial decât altul. Totuşi, esenţiale par mai curând
profunzimile şi palierul mental-psihologic (conştiinţa). Esenţialitatea se concentrează nu
atât în jurul deschiderii, cât a introdeschiderii universului. Ştiinţa s-a concentrat până acum
în jurul deschiderii, dezvoltând fizica macroscopică, aprofundând calea deschiderii prin fizica
microscopică şi intuind apoi existenţa unor profunzimi. Dar ea se opreşte aici. Ştiinţa nu a
conceput până în prezent introdeschiderea şi, evident, nici nu a abordat-o. Trebuie însă să
69