INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

Materia, e răspunsul…Substanţa imaterială din Univers dovedită din punct de vedere
materialist” 24 . Noutate – iarăşi – surprinzătoare pentru cei obişnuiţi cu imaginea consacrată
despre cugetările eminesciene.
Care ar fi sensul conceptului de “substanţă imaterială”? Înseamnă imaterial cumva
non-atomic? Dacă se pune semnul egalităţii între material şi atomic, disjuncţia dispare;
rămâne ceva de ordin material, dar nu şi atomic, care, gândit materialist, ar trebui să ofere
necunoscuta ecuaţiei viu-neviu. M. Drăgănescu vede în acest concept o interesantă prefigurare
a ideii informateriei (într-un fel imaterială, întrucât conţine informaţia, ireductibilă la materie
şi calitativ deosebită de aceasta din urmă) ca principiu al existenţei. Detaşarea de zbaterile
vieţii cotidiene şi disputele savante, ca atitudine morală asumată şi făcută publică prin celebra
Glossă, transpare la un moment dat în manuscrisele eminesciene sub forma impersonalului:
“Însă materialiştii să nu uite că sunt datori a explica…” (se referă la fenomenele psihologice).
Dar, expresia “…ne punem pe un punct de vedere materialist…” poate fi interpretată numai
ca o suprapunere ipotetică “peste” materialism, mai degrabă ca un ca şi cum. Eminescu
demonstrează o rară perspicacitate metodologică, fără a se erija în aderent al unei doctrine sau
curent oarecare, fie acesta materialismul. El scrie mai departe: “Materia trebuie să aibă părţi
ultime din care se compune, părţi reale, care nu se mai pot subîmpărţi decât ideal,
subîmpărţiri care se confundă cu însăşi facultatea noastră de-a împărţi, dar de care natura nu
se mai poate servi, ea ce compune şi descompune are nevoie de ultime particule certe, reale”.
Filosofia contemporană a ştiinţei cuprinde o dezbatere încă fără un final previzibil,
asupra ideii de particulă elementară. Căutarea constituenţilor “ultimi” ai lumii materiale, a
particulelor elementare, plasează fiinţa umană pe un traiect median, între microcosmos şi
macrocosmos, spre un proiect plurivalent de cercetare 25 . Fondul de idei împărtăşit de
majoritatea specialiştilor are ca supoziţie centrală strategia atomistă. Teoriile unificării
structurilor materiei apelează la conceptul de “particulă elementară”; se speră că teoria
cuantificată a câmpului să sintetizeze teoria relativităţii şi mecanica cuantică, câmpul
gravitaţional şi câmpul electromagnetic.
Dacă până în 1950 convingerea dominantă a specialiştilor fizicii microparticulelor a
fost aceea că există 4 tipuri (protoni, electroni, neutroni şi neutrini), între care acţionează 4
forţe elementare (gravitaţională, electromagnetică, nucleară slabă şi nucleară tare), ulterior,
prin experimentele lui E. Fermi şi colaboratorii, s-a conturat concepţia că hadronii (protonii şi
neutronii) sunt compuşi din entităţi mai simple, denumite cuarquri. Deocamdată ele sunt un
37