INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

cotidiană (Hare, Searle, Austin, Kripke sau Habermas) -, filosofia naturii şi ontologia
naturii au trecut pe planul secund. Chiar dacă este indubitabil că fără analiza sintactică,
semantică şi pragmatică a limbajului, fără reguli de formare şi transformare a limbajelor
artificiale şi naturale discursul filosofic nu se mai poate purta astăzi, se poate deduce că
analiza logico-lingvistică nu are aceeaşi operaţionalitate şi relevanţă pentru toate zonele sau
domeniile discursului filosofic. Dacă se păstrează predominant accepţiunea “jocului de
limbaj” în interacţiunile sociale, se rămâne, eventual, la nişte preliminarii antropologice.
Studiind aspectele esenţiale ale sistemelor semantice şi limbajului natural, M.
Drăgănescu investighează limitele teoriilor semantice formale şi, implicit, ale analizei logicolingvistice.
“Întrebarea pe care ne-o punem este dacă materia profundă poate fi descrisă în
limbaj natural, altfel decât într-un mod analogic în raport cu materia din univers sau poate fi
descrisă numai metaforic sau poetic. Mai riguros ne-ar interesa dacă ea ar putea fi descrisă cu
un limbaj ştiinţific (logico-matematic, cu diagrame, programe informatice etc.) pentru a putea
proiecta în viitor dispozitive ortotehnologice” 5 .
Spre deosebire de semantica structurală a semnificaţiei, filosofia structuralfenomenologică
propune o semantică fenomenologică a sensului, care ar avea ca obiect de
studiu:
- semantica fenomenologică a sensurilor şi ortosensurilor;
- semantica formală a semnificaţiilor (de referinţă şi context);
- semantica mixtă a proceselor cu sens şi semnificaţie 6
Din punct de vedere biologic şi fiziologic, creierul şi mintea ar conţine 3 straturi
(inclusiv unul informaterial), ceea ce ar explica apariţia sensurilor neformale, neintegrabile
pe deplin în nici o matrice structurală a semanticii lingvistice:
a) un strat neuronic, structural, care conţine informaţia cu o semantică a semnificaţiei;
b) un substrat informaterial în care au loc fenomenele de sens într-un mod fenomenologic,
fizic (fiecărei structuri semnificante neuronic îi corespunde un sens în informaterie, dar şi
unui sens generat în substratul informaterial îi poate corespunde o structură neuronică);
c) un “strat” abstract informaţional, prin reunirea semnificaţiei şi sensului din cele 2
substraturi, având deci o semantică mixtă 7
Desigur, omul nu este conştient de o atare distincţie, fiindcă efectul mental e unitar.
Problema limbajului natural nu a fost rezolvată pe deplin – şi, foarte probabil, nici nu
va putea fi vreodată – de către teoriile semantice formale. Analiza unor teorii lingvistice dintre
142