INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

cele mai celebre apărute în ultimele decenii (“gramaticile generative şi generativtransformaţionale”
ale lui N. Chomsky, “gramatica universală” a lui Montague ş.a.) duce la
concluzia că “…pentru limbajul natural nu s-a putut elabora o teorie corespunzătoare
până în prezent din cauza încercărilor de a-i găsi o semantică formală şi deci de a-l trata
ca sistem formal. Dar limbajul natural nu este un sistem formal, ci un procesor mental, viu.
Limbajul natural este o problemă a minţii şi împreună cu problema minţii este o problemă
fundamentală în ştiinţa contemporană. Limbajul natural trebuie înţeles ca fenomen
structural-fenomenologic (subl. ns.). Pe de altă parte, este posibil întotdeauna de a privi un
limbaj natural prin aspectul lui structural şi deci ca un sistem formal, ca un computer, ca o
maşină. Dar acest limbaj va fi numai o restricţie a limbajului natural viu. Toate teoriile
semantice formale ale limbajului natural se depărtează de fapt de limbajul natural propriuzis”
8 .
Ideea limbajului natural ca procesor mental poate fi considerată o contribuţie la
reconsiderarea teoriilor semantice formale şi al analizei logico-lingvistice în filosofie. După
cum se ştie, limbajul natural se utilizează şi în discursul filosofic, şi în teoria ştiinţifică. De
asemenea, se cunosc şi dezavantajele limbajului natural (dintre care ambiguitatea sau lipsa
de univocitate se aminteşte cel mai frecvent). Însă, “Limbajul natural este un procesor
mental într-un creier uman şi care nu funcţionează exact ca un procesor informaţional
simbolic, numai parţial el se confundă cu un asemenea procesor” 9 . Asemenea minţii omului,
limbajul natural se supune unei procesualităţi formal-neformale; o parte a lui este
formalizabilă, dar metaforele, expresiile poetice – într-un cuvânt, elementele de creativitate
– nu sunt adaptabile formalizării. Apoi, teoriile semantice formale şi metoda analizei logicolingvistice
nu pot cuprinde întreaga realitate pe care aspiură să o cerceteze. Dincolo de
“structura profundă” a gramaticii transformaţional-generative a lui Chomsky se află o altă
realitate, de ordin extra-lingvistic (un strat mai profund, acela al semanticii de sens, spune M.
Drăgănescu). Dincolo de analizele logico-lingvistice rămâne existenţa obiectivă cognoscibilă
prin teorii şi modele. “Dar oare atunci limbajul natural trebuie să fie studiat numai de
psiholog, biolog şi lingvist? În realitate, ceea ce este esenţial la un asemenea organ mental
este caracterul informaţional şi deci el este şi un obiect de studiu al ştiinţei informaţiei.
Limbajul natural intră în incidenţa ştiinţei informaţiei sub forma ei cea mai
cuprinzătoare care se referă la structuri, semnificaţii şi sensuri” 10 . Fiind structural-
143