INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL ... - Institutul de Istorie

lumea fenomenologică. El este absolut necesar pentru înţelegerea locului şi rolului materiei
profunde în existenţă.
Ultimul principiu menţionat este cel al modelării structural-fenomenologice (VIII),
cu distincţia între model ca reprezentare informaţională a realităţii şi modelare ca
proprietate fundamentală a oricărui organism (gestalt + autogestalt). Şi aici se aplică
consecinţe derivate din teoremele de incompletitudine ale lui Gödel: “Nici un sistem formal
major nefiind complet, acest lucru înseamnă că nici o realitate fizică de o cuprindere mai mare
nu poate fi complet încadrată formal şi deci nu poate fi explicată complet pe această cale” 50 .
Enunţurile de detaliu sunt următoarele:
- “Modelarea formală specifică ştiinţei structurale este insuficientă…” (VIIIa);
- “Realităţii structural-fenomenologice trebuie să-i corespundă o modelare structuralfenomenologică”
(VIIIb);
- “Modelarea structural-fenomenologică va fi o modelare simbolistă” (VIIIc), dar va îngloba
şi submodele formale 51
Posibilitatea unei ştiinţe a ortoexistenţei este implicată de necesitatea modelării proceselor din
materia profundă, cu o evidentă finalitate socială pozitivă. În noile modele, arată M.
Drăgănescu, trebuie să apară sensurile fenomenologice, precum şi operatori de interacţiune
între structuri şi sensuri fenomenologice.
Principiul modelării structural-fenomenologice îndeamnă la imaginarea unor proiecte
epistemologice şi metodologice înnoitoare, cu o putere mult mai mare de penetrare în
profunzimile existenţei decât programele paradigmei structural-sistemice. În mod legitim s-ar
pune, însă, întrebarea care va fi statutul matematicii şi modelării formale, ce aport vor avea
ele la succesul acestor proiecte. Probabil că matematica şi matematizarea, relaţiile logicomatematice,
calculul logic ş.a. nu vor putea fi complet excluse; alături de un formalism
logico-matematic original, cerut de modelarea proceselor existenţei profunde, se păstrează
valabilitatea unor submodele formale din vechea paradigmă. Este de aşteptat ca, pe parcursul
perfecţionării procedeelor modelării structural-fenomenologice, acest raport să se clarifice
progresiv.
Investigarea socialului în determinaţiile sale fundamentale se întemeiază, în concepţia
filosofiei structural-fenomenologice, pe ideea unei relative autonomii şi specificităţi:
“Specificul palierului social consistă în aceea că societatea îşi dezvoltă moduri de existenţă
proprii care îşi asigură reproducerea. Rolul societăţii este nu numai acela de a asigura
163